Rudar
Definitie, sens si explicatie
1Rudar, rudari, substantiv masculin Denumire data, in tarile romanesti, unor lucratori (tigani) care confectionau obiecte din lemn; prin extensiune mester tigan care lucreaza din lemn albii, linguri, fuse etcetera – Din bulgara Rudar.
2Rudar substantiv verifica cuvantul: lingurar.
3Rudar substantiv verifica cuvantul: culme, rotas.
4Rudar substantiv masculin, plural rudari
5Rudar -i m.
Mester care face albii, linguri, fuse si alte obiecte de lemn. /< bulgara rudar
Mester care face albii, linguri, fuse si alte obiecte de lemn. /< bulgara rudar
6Rudar2, rudare, substantiv neutru (regional)
1. prajina lunga de care atarna hainele la tara; culme, ruda.
2. covor, scoarta de perete.
1. prajina lunga de care atarna hainele la tara; culme, ruda.
2. covor, scoarta de perete.
7Rudar (rudari), substantiv masculin –
1. Țigan cautator de aur. –
2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn.
Bg., limba sarba: rudar, din ruda „minereu” (Cihac, Ii, 320; Conev 76).
Probabil denumirea s-a mentinut, dupa ce s-a schimbat meseria primitiva, datorita consonantei cu ruda „par”. – Derivat rudaresc, adjectiv (tiganesc; grosolan); rudarie, substantiv feminin (meseria de tigan rudar; zacamint, mina).
1. Țigan cautator de aur. –
2. Țigan nomad care lucra obiecte de lemn.
Bg., limba sarba: rudar, din ruda „minereu” (Cihac, Ii, 320; Conev 76).
Probabil denumirea s-a mentinut, dupa ce s-a schimbat meseria primitiva, datorita consonantei cu ruda „par”. – Derivat rudaresc, adjectiv (tiganesc; grosolan); rudarie, substantiv feminin (meseria de tigan rudar; zacamint, mina).