Rând
Definitie, sens si explicatie
1Rând, randuri, substantiv neutru
1. sir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinte. ♢ Locutiune adverb De-a randul = A) unul dupa altul, fara intrerupere, in sir, neintrerupt, continuu, consecutiv; B) de la un capat la altul; pretutindeni.
Pe rand = A) unul dupa altul, succesiv; B) de la unul la altul.
Pe rand sau rand pe rand, randuri-randuri = treptat(-treptat), unul dupa altul.
În primul rand = inainte de toate, mai ales. ♢ Expresie A fi in primele randuri = A) a ocupa un loc de frunte intr-un sir; B) a fi in fruntea unei activitati. ♦ Haina (incheiata) la doua randuri = haina barbateasca cu doua siruri de nasturi, unul pentru a incheia si unul ca garnitura. ♦ Fiecare dintre sirurile orizontale de cuvinte formand o linie dreapta intr-un text scris sau tiparit. ♢ Expresie A citi printre randuri = a pricepe (sau a se stradui sa priceapa) si ceea ce nu se spune explicit intr-un text scris. ♦ sir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat, etaj.
2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva intr-un sir sau in cadrul unei activitati; momentul indicat pentru o activitate. ♢ Locutiune adverb La rand = unul dupa altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat.
Cu randul = cu schimbul; alternativ.
De rand = de serviciu. ♢ Expresie A lua pe cineva la (sau dupa) rand = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite.
A tine (sau a pastra) randul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilita.
A tine cuiva randul = a pastra un loc pentru cineva langa sine, intr-un sir.
A intra la rand = a incepe sa actioneze la momentul potrivit, dupa ordinea stabilita, in urma altora. (A fi) in rand cu cineva (sau in randul cuiva) = (a fi) in categoria cuiva, alaturi de cineva; (a fi) pe aceeasi treapta, la acelasi nivel.
A lasa (sau a ceda) cuiva randul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia sa ocupe locul sau sa actioneze.
A fi (sau a veni) randul cuiva sau a veni randul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru.
La randul meu (sau tau, lui etcetera) = A) atunci cand este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etcetera); in urma altora intr-un sir; B) din partea mea (sau a ta, a lui etcetera).
A nu-si da rand = a lucra de zor, a fi neobosit; a se imbulzi la treaba sau la vorba. (Popular) A nu-si putea da rand cu cineva = a nu o putea scoate la capat cu cineva.
A da rand la... = a tine seama de...
Fara (de) rand = fara chibzuinta, fara seaman.
3. Cantitate, grup, numar care urmeaza dupa alte grupuri de acelasi fel. ♦ Grup de obiecte care formeaza un tot, o serie si care se folosesc deodata. ♢ Un rand de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Data, oara.
4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formeaza un tot omogen.
5. (Înv.) Categorie sociala. ♢ Locutiune adverb De rand = A) din popor, fara rang; B) lipsit de stralucire; comun, obisnuit; vulgar.
6. Obicei, randuiala, fel (de a fi, de a trai); rost. ♢ Expresie A sti randul = a sti randuiala, a cunoaste rostul, mersul treburilor. (Regional) Cum e randul? = cum stau lucrurile? A umbla de randul cuiva = a avea grija de cineva, a purta de grija cuiva. – Din limba slava (veche) Rendŭ.
1. sir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinte. ♢ Locutiune adverb De-a randul = A) unul dupa altul, fara intrerupere, in sir, neintrerupt, continuu, consecutiv; B) de la un capat la altul; pretutindeni.
Pe rand = A) unul dupa altul, succesiv; B) de la unul la altul.
Pe rand sau rand pe rand, randuri-randuri = treptat(-treptat), unul dupa altul.
În primul rand = inainte de toate, mai ales. ♢ Expresie A fi in primele randuri = A) a ocupa un loc de frunte intr-un sir; B) a fi in fruntea unei activitati. ♦ Haina (incheiata) la doua randuri = haina barbateasca cu doua siruri de nasturi, unul pentru a incheia si unul ca garnitura. ♦ Fiecare dintre sirurile orizontale de cuvinte formand o linie dreapta intr-un text scris sau tiparit. ♢ Expresie A citi printre randuri = a pricepe (sau a se stradui sa priceapa) si ceea ce nu se spune explicit intr-un text scris. ♦ sir de obiecte suprapus altuia. ♦ (Rar) Cat, etaj.
2. Locul cuvenit cuiva sau ocupat de cineva intr-un sir sau in cadrul unei activitati; momentul indicat pentru o activitate. ♢ Locutiune adverb La rand = unul dupa altul, potrivit ordinii stabilite sau momentului indicat.
Cu randul = cu schimbul; alternativ.
De rand = de serviciu. ♢ Expresie A lua pe cineva la (sau dupa) rand = a se ocupa de cineva conform ordinii stabilite sau cuvenite.
A tine (sau a pastra) randul = a respecta locul stabilit sau ordinea stabilita.
A tine cuiva randul = a pastra un loc pentru cineva langa sine, intr-un sir.
A intra la rand = a incepe sa actioneze la momentul potrivit, dupa ordinea stabilita, in urma altora. (A fi) in rand cu cineva (sau in randul cuiva) = (a fi) in categoria cuiva, alaturi de cineva; (a fi) pe aceeasi treapta, la acelasi nivel.
A lasa (sau a ceda) cuiva randul = a se retrage dintr-un loc sau dintr-o activitate, pentru a permite altuia sa ocupe locul sau sa actioneze.
A fi (sau a veni) randul cuiva sau a veni randul (pentru ceva) = a sosi momentul potrivit pentru a se face un lucru.
La randul meu (sau tau, lui etcetera) = A) atunci cand este momentul potrivit pentru mine (sau tine, el etcetera); in urma altora intr-un sir; B) din partea mea (sau a ta, a lui etcetera).
A nu-si da rand = a lucra de zor, a fi neobosit; a se imbulzi la treaba sau la vorba. (Popular) A nu-si putea da rand cu cineva = a nu o putea scoate la capat cu cineva.
A da rand la... = a tine seama de...
Fara (de) rand = fara chibzuinta, fara seaman.
3. Cantitate, grup, numar care urmeaza dupa alte grupuri de acelasi fel. ♦ Grup de obiecte care formeaza un tot, o serie si care se folosesc deodata. ♢ Un rand de case = un corp de case. ♦ (Precedat de numerale sau de adjective) Data, oara.
4. Grup de persoane (sau de obiecte) care formeaza un tot omogen.
5. (Înv.) Categorie sociala. ♢ Locutiune adverb De rand = A) din popor, fara rang; B) lipsit de stralucire; comun, obisnuit; vulgar.
6. Obicei, randuiala, fel (de a fi, de a trai); rost. ♢ Expresie A sti randul = a sti randuiala, a cunoaste rostul, mersul treburilor. (Regional) Cum e randul? = cum stau lucrurile? A umbla de randul cuiva = a avea grija de cineva, a purta de grija cuiva. – Din limba slava (veche) Rendŭ.
2Rând substantiv verifica cuvantul: cat, ciclu, datina, etaj, fel, menstruatie, nivel, obicei, period, randuiala, traditie, uz, uzanta.
3Rând substantiv
1. (invechit si popular) sir, (livr. cuvant invechit) linie. (Un - dintr-un text.)
2. (Militar) sir, (invechit si reg.) stroi. (Un - de ostasi aliniati.)
3. verifica cuvantul: convoi.
4. sir, sirag, (regional) ord, sar, (invechit) rang. (Un - de plopi.)
5. (invechit) oranduiala. (- intr-o succesiune.)
6. verifica cuvantul: tagma.
7. data, (regional) vers. (În trei -uri am fost la el.)
8. serie. (Closca scoate un nou - de pui.)
1. (invechit si popular) sir, (livr. cuvant invechit) linie. (Un - dintr-un text.)
2. (Militar) sir, (invechit si reg.) stroi. (Un - de ostasi aliniati.)
3. verifica cuvantul: convoi.
4. sir, sirag, (regional) ord, sar, (invechit) rang. (Un - de plopi.)
5. (invechit) oranduiala. (- intr-o succesiune.)
6. verifica cuvantul: tagma.
7. data, (regional) vers. (În trei -uri am fost la el.)
8. serie. (Closca scoate un nou - de pui.)
4Rand substantiv neutru, plural randuri
5Rând -uri n. 1) Grup de obiecte sau de fiinte aranjate unele langa altele in linie; sir. Un - de soldati aliniati. ♢ Pe - in ordine succesiva. - pe -, -uri--uri unii dupa altii. În primul - inainte de toate; mai ales. Haina la doua -uri haina barbateasca cu doua siruri de nasturi. A fi in primele -uri a) a ocupa locul din fata intr-un sir; b) a ocupa un loc de frunte intr-un domeniu de activitate; a fi fruntas. A strange -urile a se uni mai strans; a se consolida. De - a) din popor; b) obisnuit; ordinar. 2) Serie de cuvinte care formeaza o linie orizontala intr-un text; sir. ♢ A citi printre -uri a pricepe si ceea ce nu se spune direct in text. 3) Loc sau moment stabilit in cadrul unei activitati. ♢ La - potrivit unei ordini stabilite. Cu -ul cu schimbul; alternativ. Fara - fara a respecta ordinea stabilita. A tine (sau A pastra) -ul a respecta locul ori ordinea stabilita. La -ul meu in ce ma priveste. În mai multe -uri de mai multe ori. 4) Succesiune de elemente omogene; sir; serie. ♢ A plange cu zece -uri de lacrimi a plange foarte tare (de obicei pentru un lucru lipsit de importanta). 5) Ansamblu de obiecte care formeaza un complet. Un - de haine. 6) mai ales la plural Grup de persoane aflate in anumite relatii sau unite intr-o organizatie. În -urile prietenilor. ♢ (A fi) in - cu oamenii (sau Cu lumea) a fi la nivelul tuturor celorlalti. 7) inv.
Mod de desfasurare a unei actiuni; randuiala. ♢ A sti -ul a cunoaste mersul lucrurilor. /<sl. rendu
Mod de desfasurare a unei actiuni; randuiala. ♢ A sti -ul a cunoaste mersul lucrurilor. /<sl. rendu