Rătăci
Definitie, sens si explicatie
1Rătăci, ratacesc, verb Iv.
1. Reflexiv A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ instranzitiv A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta.
2. Intranzitiv A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Reflexiv A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi.
3. Tranzitiv A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Reflexiv A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din limba latina *erraticire (= *erraticare < erraticus).
1. Reflexiv A pierde drumul, a gresi directia, a nu mai sti unde se afla. ♦ A se pierde de cineva; a se razleti. ♦ instranzitiv A umbla de ici-colo cautand drumul, incercand sa iasa la liman, sa se orienteze, sa ajunga la tinta.
2. Intranzitiv A pribegi, a hoinari, a colinda. ♦ Reflexiv A se aseza intr-un loc strain; a se aciua, a se pripasi.
3. Tranzitiv A nu mai sti unde a fost pus sau unde se gaseste cineva sau ceva; a pierde. ♦ Reflexiv A ajunge, a se afla intr-un loc unde nu se astepta nimeni sa se afle. – Din limba latina *erraticire (= *erraticare < erraticus).
2Rătăci verb
1. a gresi, a incurca, a pierde. (A - poteca.)
2. a gresi, (invechit) a sminti. (A - drumul spre casa.)
3. a se pierde, (regional) a se zahatui, a se zarasti. (S-a - in padure.)
4. verifica cuvantul: razleti.
5. verifica cuvantul: pierde.
6. verifica cuvantul: hoinari.
7. verifica cuvantul: hoinari.
1. a gresi, a incurca, a pierde. (A - poteca.)
2. a gresi, (invechit) a sminti. (A - drumul spre casa.)
3. a se pierde, (regional) a se zahatui, a se zarasti. (S-a - in padure.)
4. verifica cuvantul: razleti.
5. verifica cuvantul: pierde.
6. verifica cuvantul: hoinari.
7. verifica cuvantul: hoinari.
3Rătăci verb verifica cuvantul: aciua, cuibari, oplosi, pripasi.
4Rataci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural ratacesc, imperfect 3 singular ratacea; conj. prezent 3 singular si plural rataceasca
5A Rătăci -esc 1. intranz. 1) A umbla cautand drumul. 2) A merge din loc in loc fara un scop precis; a umbla; a hoinari; a vagabonda.
2. tranzitiv 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se afla. - o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /conform limba latina erraticus
2. tranzitiv 1) (obiecte) A incurca printre altele de acelasi fel, nestiind unde se afla. - o carte. 2) A merge pe o alta cale decat cea dorita; a nu gasi calea dorita. /conform limba latina erraticus
6A Se Rătăci ma -esc intranz. 1) A pierde drumul, indreptandu-se in alta directie. S-a -it in padure. 2) A se pierde, indepartan-du-se (de cineva). 3) figurat A se abate de la calea cea dreapta. /conform limba latina erraticus
7Rataci (ratacesc, ratacit), verb –
1. A pierde; a razleti. –
2. A gresi drumul, a se abate din cale. –
3. A instraina, a aliena. –
4. A hoinari, a vagabonda.
Origine indoielnica, dar probabil expresiva, cum o arata sufix -ci.
Trebuie sa tina de familia expresiva a lui racan, conform ratacanie.
Derivat din limba latina errātĭcus (Puscariu 1450; Rew 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Puscariu, Dimin., 141) este neconvingatoare. – Derivat rataceala, substantiv feminin (pierdere a drumului); ratacitor, adjectiv (hoinar, pribeag).
1. A pierde; a razleti. –
2. A gresi drumul, a se abate din cale. –
3. A instraina, a aliena. –
4. A hoinari, a vagabonda.
Origine indoielnica, dar probabil expresiva, cum o arata sufix -ci.
Trebuie sa tina de familia expresiva a lui racan, conform ratacanie.
Derivat din limba latina errātĭcus (Puscariu 1450; Rew 2905; Tiktin; Candrea) sau *errātĭcāre (Puscariu, Dimin., 141) este neconvingatoare. – Derivat rataceala, substantiv feminin (pierdere a drumului); ratacitor, adjectiv (hoinar, pribeag).