Sacerdoțiu
Definitie, sens si explicatie
1Sacerdoțiu substantiv neutru (Livresc) Rang, demnitate de preot; figurat chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preotime. – Din limba latina Sacerdotium.
2Sacerdoțiu substantiv verifica cuvantul: chemare, cler, menire, misiune, popie, preotie, preotime, rol, rost, sarcina.
3Sacerdotiu (demnitatea de preot, cler) substantiv neutru [-tiu pron. -tiu], art. sacerdotiul; plural sacerdotii
4Sacerdoțiu -i n. livr. 1) Functia de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdotilor; cler. /<lat. sacerodotium
5Sacerdoțiu substantiv neutru
1. Rang, demnitate de preot.
2. Cler, preotime. [Pronume -tiu. / < franceza sacerdoce, limba latina sacerdotium].
1. Rang, demnitate de preot.
2. Cler, preotime. [Pronume -tiu. / < franceza sacerdoce, limba latina sacerdotium].
6Sacerdoțiu substantiv neutru
1. rang, demnitate de preot.
2. cler, preotime. (< limba latina sacerdotium)
1. rang, demnitate de preot.
2. cler, preotime. (< limba latina sacerdotium)