Sarică
Definitie, sens si explicatie
1Sarică, sarici, substantiv feminin Manta taraneasca lunga si mitoasa pe dinafara, tesuta din fire groase de lana, pe care o poarta oamenii de la munte. [Plural si: sarice] – Din limba latina Sarica (= serica).
2Sarică substantiv tundra, (Maram.) guba. (- de cioban.)
3Sarica substantiv feminin, g.-d. art. saricii; plural sarici
4Sarică -ci f.
Manta lunga si mitoasa, tesuta din fire groase de lana si purtata, mai ales, de ciobani. [G.-d. saricii] /<lat. sarica
Manta lunga si mitoasa, tesuta din fire groase de lana si purtata, mai ales, de ciobani. [G.-d. saricii] /<lat. sarica
5Sarica (-ci), substantiv feminin – Manta de lina. – Mr. sar(i)ca.
Limba Latina sarĭca, in loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Puscariu 1525; Rew 7848), conform calabr. saraca, sarica, verb franceza sarge, sp. sarga, limba neogreaca: σάριϰα (Rohlfs, Ewug, 1913; Rosetti, Ii, 66), limba albaneza sarkë (Philippide, Ii, 654).
Derivat din doricul *σαριϰόν, in loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabila.
Din rom. provine mag. szarika (Candrea, Elemente, 403).
Limba Latina sarĭca, in loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Puscariu 1525; Rew 7848), conform calabr. saraca, sarica, verb franceza sarge, sp. sarga, limba neogreaca: σάριϰα (Rohlfs, Ewug, 1913; Rosetti, Ii, 66), limba albaneza sarkë (Philippide, Ii, 654).
Derivat din doricul *σαριϰόν, in loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabila.
Din rom. provine mag. szarika (Candrea, Elemente, 403).