Satiric -ă
Definitie, sens si explicatie
1Satiric, -ă, satirici, -ce, adjectiv Cu caracter de satira; care tine de satira. ♦ Înclinat spre satira.
Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoana care satirizeaza; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Continut, caracter specific satirei. – Din franceza Satirique, limba latina Satiricus.
Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoana care satirizeaza; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Continut, caracter specific satirei. – Din franceza Satirique, limba latina Satiricus.
2Satiric adjectiv , substantiv
1. adjectiv sarcastic, (livresc) acrimonios, (invechit) satiricesc, (figurativ) biciuitor, caustic, incisiv, intepator, muscator, piscator, sfichiuitor, taios, usturator. (Ton -.)
2. adjectiv epigramatic, (figurativ) caustic, incisiv, intepator, muscator, usturator. (Poezie cu caracter -.)
3. substantiv (rar) satirist. (Gr.
Alexandrescu a fost un mare -.)
1. adjectiv sarcastic, (livresc) acrimonios, (invechit) satiricesc, (figurativ) biciuitor, caustic, incisiv, intepator, muscator, piscator, sfichiuitor, taios, usturator. (Ton -.)
2. adjectiv epigramatic, (figurativ) caustic, incisiv, intepator, muscator, usturator. (Poezie cu caracter -.)
3. substantiv (rar) satirist. (Gr.
Alexandrescu a fost un mare -.)
3Satiric adjectiv m., (persoana) substantiv masculin, plural satirici; f. singular satirica, plural satirice
4Satiric (continut specific satirei) substantiv neutru
5Satiric1 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de satira; propriu satirei. Roman -. 2) Care scrie satire. Scriitor -. 3) Care are inclinatie spre satira. Spirit -. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, franceza satirique
6Satiric2 -ci m.
Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, limba franceza: satirique
Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, limba franceza: satirique
7Satiric, -ă adjectiv Specific satirei; care tine de satira; ironic, batjocoritor, muscator. substantiv masculin Autor de satire. substantiv neutru Continutul, caracterul specific al unei satire. [Conform: limba latina satiricus, franceza satirique].
8Satiric1, -ă I. adjectiv specific satirei; care tine de satira; ironic, batjocoritor, muscator.
Ii. substantiv masculin autor de satire.
Iii. substantiv neutru continut, caracter specific satirei. (< franceza satirique, limba latina satiricus)
Ii. substantiv masculin autor de satire.
Iii. substantiv neutru continut, caracter specific satirei. (< franceza satirique, limba latina satiricus)
9Satiric2, -ă adjectiv referitor la satiri. o dansuri ĕ = dansuri licentioase executate in reprezentatiile de drame satirice; drama -a = (la greci) poem dramatic, patetic si comic, in care corpul era compus din satiri. (< franceza satyrique, limba latina satiricus)