Schilod -oadă
Definitie, sens si explicatie
1Schilod, -oadă, schilozi, -oade, adjectiv (Despre fiinte) Cu unul sau mai multe membre mutilate sau anchilozate ori deformate de o infirmitate; (despre membre) mutilat, ciuntit, deformat, anchilozat; schilav, schilavos. – Etimologie necunoscuta
2Schilod antonim: teafar
3Schilod adjectiv , substantiv (Medical)
1. verifica cuvantul: infirm.
2. verifica cuvantul: mutilat.
3. olog, (invechit si reg.) slabanog, (familiar) sontorog. (Picior -.)
1. verifica cuvantul: infirm.
2. verifica cuvantul: mutilat.
3. olog, (invechit si reg.) slabanog, (familiar) sontorog. (Picior -.)
4Schilod adjectiv m., plural schilozi; f. singular schiloada, plural schiloade
5Schilod -oada (-ozi, -oade) si substantival 1) (despre fiinte) Care are o parte de corp mutilata sau deformata; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilarii; ciuntit; deformat; anchilozat. /Origine necunoscuta
6Schilod (-oada), substantiv feminin –
1. Beteag, paralitic. –
2. Diform, desfigurat, slut. – Varianta schilog, schinol.
Schilog este o varianta a lui schilav, cu schimb de sufix; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evolutie fonetica inversa cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repegus.
Derivat directa din chila (Geheeb 33), sau din limba neogreaca: *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsa” (Bogrea, Dacor., Iii, 736), nu este probabila.
Rus. skiljaga „cersetor, vagabond”, pe care Vasmer, Ii, 637, o considera de origine necunoscuta, provine din rom. schilog.
Derivat schilodi (var. schilogi, schidoli), verb (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeala (var. schilogeala, schilozeala, schilodenie, schilozenie), substantiv feminin (invaliditate, paralizie).
1. Beteag, paralitic. –
2. Diform, desfigurat, slut. – Varianta schilog, schinol.
Schilog este o varianta a lui schilav, cu schimb de sufix; de aici s-a trecut la schilod, printr-o evolutie fonetica inversa cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repegus.
Derivat directa din chila (Geheeb 33), sau din limba neogreaca: *σϰέλώδης, de la σϰέλος „coapsa” (Bogrea, Dacor., Iii, 736), nu este probabila.
Rus. skiljaga „cersetor, vagabond”, pe care Vasmer, Ii, 637, o considera de origine necunoscuta, provine din rom. schilog.
Derivat schilodi (var. schilogi, schidoli), verb (a beteji, a mutila, a ciunti); schilodeala (var. schilogeala, schilozeala, schilodenie, schilozenie), substantiv feminin (invaliditate, paralizie).