Scrupul
Definitie, sens si explicatie
1Scrupul, scrupule, substantiv neutru Sentiment foarte dezvoltat al cinstei, al moralei, al corectitudinii, al datoriei, manifestat in actiunile, in munca, in realizarile cuiva. ♢ Locutiune adjectiv , adverb Fara (sau lipsit de) scrupul (sau scrupule) = (care se comporta, actioneaza) fara a tine seama de nici un considerent moral in atingerea unui scop. ♢ Expresie A-si face scrupule = a se framanta, a-si pune probleme de constiinta in fata unei dificultati, a unei alternative. – Din franceza Scrupule, limba latina Scrupulum.
2Scrupul substantiv neutru, plural scrupule
3Scrupul -e n.
Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ♢ Fara - (sau Lipsit de -, sau -e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule
Sentiment foarte dezvoltat al onoarei, al corectitudinii, al moralei, al datoriei manifestat in viata zilnica. ♢ Fara - (sau Lipsit de -, sau -e) (care actioneaza) fara a tine cont de nici un fel de norme morale. /<fr. scrupule
4Scrupul substantiv neutru Sentiment dezvoltat al cinstei, al onoarei, al datoriei. ♦ Fara (sau lipsit de) scrupule = fara nici un considerent moral, imoral; incorect. ♦ Exactitate, precizie in actiuni, in lucrari. [< franceza scrupule, limba italiana scrupolo, conform limba latina scrupulus – piatra mica].
5Scrupul substantiv neutru sentiment dezvoltat al cinstei, al corectitudinii, al onoarei. o fara (sau lipsit de) ĕ = fara nici un considerent moral in atingerea unui scop; imoral, incorect. (< franceza scrupule, limba latina scrupulum)