Scurma
Definitie, sens si explicatie
1Scurma, scurm, verb I. Tranzitiv si instranzitiv (Popular) A rascoli la suprafata pamantului (cu ratul, cu ciocul, cu ghearele, cu o unealta etcetera) pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura. ♦ Tranzitiv Figurativ A preocupa (chinuind sufleteste); a irita. – Probabil limba latina Excorrimare.
2Scurma verb verifica cuvantul: ara, scotoci.
3Scurma verb
1. a racai, a scormoni, (rar) a scotoci, (invechit, popular si familiar) a scociori, (invechit si reg.) a scodoli, a scorbeli, (regional) a racali, a raschia, a scodormoli, (prin Moldova) a racalui, (Transilvania si Maram.) a scorni. (Gainile - pamantul.)
2. a scormoni, (popular) a sapa, (regional) a dricui. (Porcul - cu ratul pamantul.)
1. a racai, a scormoni, (rar) a scotoci, (invechit, popular si familiar) a scociori, (invechit si reg.) a scodoli, a scorbeli, (regional) a racali, a raschia, a scodormoli, (prin Moldova) a racalui, (Transilvania si Maram.) a scorni. (Gainile - pamantul.)
2. a scormoni, (popular) a sapa, (regional) a dricui. (Porcul - cu ratul pamantul.)
4Scurma verb, indicativ prezent 3 singular scurma
5A scurma scurm tranzitiv 1) (pamant, paie, gunoi etcetera) A rascoli, dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri, griji etcetera) A chinui sufleteste; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina, rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitatoare); a rama. /conform limba latina excorrimare
6Scurma (-m, -at), verb – A zgirma, a scormoni. – Varianta scruma, scirma, Olt. Scirmii.de la scrum „cenusa”, care mai de mult trebuie sa fi insemnat „praf in general”; animalele care scurmau pamintul in bucatele mici.
Ideea de „a face praf” este denumirea semantica generala pentru scrum, scurma si sdrumica; forma primitiva este scruma, care apare si cu sensul de „a arde”.
Explicatia pornind de la limba latina *excorrimāre (Giuglea, Cercetari lexicografice, 26; Tiktin; Rew 2254; Candrea, Gs, Vii, 196), conform rima, nu pare izbutita.
Derivat scurmator, adjectiv (care scurma); scurmatura, substantiv feminin (tarina; scormonire); scormoni, verb (a sapa, a scurma), cu sufix expresiv -ni, conform varianta scromoli cu sufix -li, tot expresiv (dupa Scriban, Arhiva, Xxv, 134, din mag. karmolni; dupa Puscariu, Dacor., I, 239-41, din cormana); scormoneala, substantiv feminin (scurmat); scormonitor, adjectiv (care scormoneste); sdrumica, verb (a pulveriza, a sfarima), probabil in loc de *scrumica, conform mr. sdrumin(are), sdrumig(are), pe care Pascu, Archiv.
Rom., Vi, 26 si Rew 7440a il reduc la limba latina rumināre (dupa Koerting 3389 si Cihac, I, 163, din limba latina *exdemicāre, conform contra Densusianu, Rom., Xxxiii, 286; dupa Tiktin, Puscariu, Dacor., Viii, 107 si Candrea, de la dumica contaminat cu sdrobi).
Ideea de „a face praf” este denumirea semantica generala pentru scrum, scurma si sdrumica; forma primitiva este scruma, care apare si cu sensul de „a arde”.
Explicatia pornind de la limba latina *excorrimāre (Giuglea, Cercetari lexicografice, 26; Tiktin; Rew 2254; Candrea, Gs, Vii, 196), conform rima, nu pare izbutita.
Derivat scurmator, adjectiv (care scurma); scurmatura, substantiv feminin (tarina; scormonire); scormoni, verb (a sapa, a scurma), cu sufix expresiv -ni, conform varianta scromoli cu sufix -li, tot expresiv (dupa Scriban, Arhiva, Xxv, 134, din mag. karmolni; dupa Puscariu, Dacor., I, 239-41, din cormana); scormoneala, substantiv feminin (scurmat); scormonitor, adjectiv (care scormoneste); sdrumica, verb (a pulveriza, a sfarima), probabil in loc de *scrumica, conform mr. sdrumin(are), sdrumig(are), pe care Pascu, Archiv.
Rom., Vi, 26 si Rew 7440a il reduc la limba latina rumināre (dupa Koerting 3389 si Cihac, I, 163, din limba latina *exdemicāre, conform contra Densusianu, Rom., Xxxiii, 286; dupa Tiktin, Puscariu, Dacor., Viii, 107 si Candrea, de la dumica contaminat cu sdrobi).