Scânteia
Definitie, sens si explicatie
1Scânteia, pers. 3 scanteiaza, verb I. Intranzitiv
1. A licari ca o scanteie; a sclipi, a straluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic).
2. A imprastia scantei. [Pronuntat: -te-ia] – Din Scanteie.
1. A licari ca o scanteie; a sclipi, a straluci, a luci. ♦ (Despre ochi) A privi viu, patrunzator (sub impresia unui sentiment puternic).
2. A imprastia scantei. [Pronuntat: -te-ia] – Din Scanteie.
2Scânteia verb
1. verifica cuvantul: sclipi.
2. verifica cuvantul: lumina.
3. verifica cuvantul: straluci.
4. a luci, a sclipi, a straluci, (rar) a stralumina. (Albe coifuri -.)
1. verifica cuvantul: sclipi.
2. verifica cuvantul: lumina.
3. verifica cuvantul: straluci.
4. a luci, a sclipi, a straluci, (rar) a stralumina. (Albe coifuri -.)
3Scanteia verb, indicativ prezent 3 singular si plural scanteiaza, 1 plural scanteiem; conjunctie: prezent 3 singular si plural scanteieze; ger. scanteind
4A Scânteia pers. 3 -iaza intranzitiv 1) (despre astri si despre alte surse de lumina) A raspandi o lumina slaba tremuranda; a licari ca o scanteie. Stelele -iaza. 2) A luci, reflectand emanatia unei alte surse de lumina; a sclipi. Picaturile de roua scanteiau in lumina soarelui. 3) (despre ochi) A avea o stralucire deosebita (din cauza unei emotii puternice); a sticli; a sclipi; a luci. 4) A imprastia scantei. Rugul -iaza. /Din scanteie