Semantic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Semantic, -ă, semantici, -ce, substantiv feminin, adjectiv I. S.f.
1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studierea sensurilor cuvintelor si a evolutiei acestor sensuri; semasiologie, semantism.
2. (Log.) Teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. Ii. Adjectiv Care tine de semantica (I 1), care se refera la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din franceza Semantique.
1. Ramura a lingvisticii care se ocupa cu studierea sensurilor cuvintelor si a evolutiei acestor sensuri; semasiologie, semantism.
2. (Log.) Teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. Ii. Adjectiv Care tine de semantica (I 1), care se refera la sensurile cuvintelor; semasiologic. – Din franceza Semantique.
2Semantic adjectiv , substantiv
1. adjectiv (Lingv.) semasiologic. (Modificari - suferite de un cuvant.)
2. s., adjectiv (Filoz.) semanticist. (-ii provin din logica simbolica.)
1. adjectiv (Lingv.) semasiologic. (Modificari - suferite de un cuvant.)
2. s., adjectiv (Filoz.) semanticist. (-ii provin din logica simbolica.)
3Semantic adjectiv m., plural semantici; f. singular semantica, plural semantice
4Semantic ča (či, če) Care tine de semantica; propriu semanticii. Valoare ča.
Studiu -. /<fr. semantique
Studiu -. /<fr. semantique
5Semantic, -ă adjectiv Referitor la sensurile cuvintelor; semasiologic. [< franceza semantique, conform limba greaca (veche) semantikos < sema – semn].
6Semantic, -ă I. adjectiv referitor la semantica; semasiologic. o camp - = ansamblu de cuvinte aflate intr-o stransa corelatie de sens.
Ii. substantiv feminin
1. ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia lor in timp; semasiologie. ♢ sens lexical; (prin extensiune) semnificatie; semantism. o a artei = ramura a semanticii care se ocupa cu intelesul cuvintelor in limbajul literar.
2. parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele desemnate. o (filozofie) - generala = curent aparut la inceputul secolul Xx in Sua, care cerceteaza limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic si pragmatic.
3. (informatica) ansamblul regulilor ce definesc intelesul fiecarui program, semnificatia propozitiilor intr-un limbaj. ♢ teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< franceza semantique)
Ii. substantiv feminin
1. ramura a lingvisticii care studiaza sensurile cuvintelor si evolutia lor in timp; semasiologie. ♢ sens lexical; (prin extensiune) semnificatie; semantism. o a artei = ramura a semanticii care se ocupa cu intelesul cuvintelor in limbajul literar.
2. parte a semioticii care studiaza raportul semnelor cu obiectele desemnate. o (filozofie) - generala = curent aparut la inceputul secolul Xx in Sua, care cerceteaza limbile „naturale” mai ales din punct de vedere sociologic si pragmatic.
3. (informatica) ansamblul regulilor ce definesc intelesul fiecarui program, semnificatia propozitiilor intr-un limbaj. ♢ teoria interpretarii unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat. (< franceza semantique)