Simfonic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Simfonic, -ă, simfonici, -ce, adjectiv
1. (Despre creatii muzicale) Care apartine simfoniei (1), privitor la simfonie; care are insusirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formatii etcetera) Care executa simfonii (1).
2. Figurativ Armonios, melodios, placut (ca o simfonie 1). – Din franceza Symphonique.
1. (Despre creatii muzicale) Care apartine simfoniei (1), privitor la simfonie; care are insusirile simfoniei. ♦ (Despre orchestre, formatii etcetera) Care executa simfonii (1).
2. Figurativ Armonios, melodios, placut (ca o simfonie 1). – Din franceza Symphonique.
2Simfonic adjectiv verifica cuvantul: armonios, melodic, melodios, muzical, sonor, unduios.
3Simfonic adjectiv m., plural simfonici; f. singular simfonica, plural simfonice
4Simfonic -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de simfonie; propriu simfoniei. ♢ Orchestra -ca orchestra care executa simfonii. 2) figurat Care este simetric si echilibrat (ca o simfonie); armonios. /<fr. symphonique, limba italiana simfonico
5Simfonic, -ă adjectiv
1. De simfonie; care are insusirile simfoniei. ♢ Poem simfonic = compozitie instrumentala avand un program cu caracter narativ, liric sau dramatic.
2. Armonios, placut (ca o simfonie). [< franceza symphonique].
1. De simfonie; care are insusirile simfoniei. ♢ Poem simfonic = compozitie instrumentala avand un program cu caracter narativ, liric sau dramatic.
2. Armonios, placut (ca o simfonie). [< franceza symphonique].
6Simfonic, -ă adjectiv
1. care apartine simfoniei; cu insusiri de simfonie; o poem - (si substantiv neutru) = compozitie instrumentala avand un continut cu caracter narativ, liric sau dramatic.
2. (figurativ) armonios, melodios. (< franceza symphonique)
1. care apartine simfoniei; cu insusiri de simfonie; o poem - (si substantiv neutru) = compozitie instrumentala avand un continut cu caracter narativ, liric sau dramatic.
2. (figurativ) armonios, melodios. (< franceza symphonique)