Sinarmonism
Definitie, sens si explicatie
1Sinarmonism substantiv neutru (Fon.) Asimilare progresiva a vocalelor dintr-un cuvant, intalnita in limbile turco-tatare; armonie vocalica. – Din franceza Synharmonisme.
2Sinarmonism substantiv verifica cuvantul: armonie vocalica.
3Sinarmonism substantiv neutru (silabe mf. sin-); plural sinarmonisme
4Sinarmonism n.
Fenomen de limba care consta in asimilarea progresiva a vocalelor in cadrul unui cuvant de catre vocala primei silabe; armonie vocalica. /<fr. synharmonisme
Fenomen de limba care consta in asimilarea progresiva a vocalelor in cadrul unui cuvant de catre vocala primei silabe; armonie vocalica. /<fr. synharmonisme
5Sinarmonism substantiv neutru Asimilare progresiva a vocalelor dintr-un cuvant, intalnita in limbile turco-tatare; armonie vocalica. [< franceza synharmonisme].
6Sinarmonism substantiv neutru asimilare progresiva a vocalelor dintr-un cuvant, specifica limbilor turco-tatare. (< franceza synharmonisme)