Sincronic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sincronic, -ă, sincronici, -ce, adjectiv
1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron.
2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ♢ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din franceza Synchronique.
1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent, sincron.
2. Care se refera la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute in acelasi timp. ♢ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in acelasi timp. ♦ (Fiz.; despre evolutia fenomenelor periodice) Care prezinta sincronism, care se produce in mod sincron.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face in mod istoric; independent de evolutia istorica; static. – Din franceza Synchronique.
2Sincronic antonim: asincronic, diacronic
3Sincronic adjectiv
1. verifica cuvantul: concomitent.
2. static. (Cer-cetare -.)
1. verifica cuvantul: concomitent.
2. static. (Cer-cetare -.)
4Sincronic adjectiv m. cronic
5Sincronic -ca (-ci, -ce) si adverbial 1) (despre fenomene, procese, evenimente) Care se produce concomitent si in mod identic. Oscilatii -ce. 2) Care tine de fapte, fenomene sau evenimente ce exista sau se produc concomitent. ♢ Tabele -ce tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc in aceeasi perioada. 3) (despre metode de cercetare) Care studiaza obiectul in starea lui actuala (fara a tine cont de evolutia istorica); independent de evolutia istorica. 4) (despre sisteme fizice, tehnice) Care functioneaza in acelasi timp; cu functionare simultana. [Silabe Sin-cro-] /<fr. synchronique
6Sincronic, -ă adjectiv
1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care exista sau se intampla in acelasi timp; simultan.
2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute in acelasi timp.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evolutie; static, neistoric.
4. (Despre doua ceasornice) Care arata simultan timpuri egale. [< franceza synchronique, conform limba greaca (veche) syn – cu, chronos – timp].
1. (Despre fapte, fenomene; op. d i a c r o n i c) Care exista sau se intampla in acelasi timp; simultan.
2. Referitor la fapte, la fenomene sau la evenimente existente sau petrecute in acelasi timp.
3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Independent de evolutie; static, neistoric.
4. (Despre doua ceasornice) Care arata simultan timpuri egale. [< franceza synchronique, conform limba greaca (veche) syn – cu, chronos – timp].
7Sincronic, -ă adjectiv
1. (despe fapte, fenomene) care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent; sincron.
2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evolutie.
3. (despre doua ceasornice) care arata simultan timpuri egale. (< franceza synchronique)
1. (despe fapte, fenomene) care exista sau se petrec in acelasi timp; simultan, concomitent; sincron.
2. (despre metode de studiu sau puncte de vedere) independent de evolutie.
3. (despre doua ceasornice) care arata simultan timpuri egale. (< franceza synchronique)