Singurătate
Definitie, sens si explicatie
1Singurătate, (2) singuratati, substantiv feminin
1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care traieste singuratic (1); spec. izolare morala.
2. Loc retras pe unde oamenii nu umbla deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (si de animale); pustietate; prin extensiune izolare. – Singur + sufix -atate.
1. Faptul de a fi singur (1); starea celui care traieste singuratic (1); spec. izolare morala.
2. Loc retras pe unde oamenii nu umbla deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (si de animale); pustietate; prin extensiune izolare. – Singur + sufix -atate.
2Singurătate substantiv
1. verifica cuvantul: izolare.
2. pustietate, (figurativ) sihastrie. (Era o - totala.)
1. verifica cuvantul: izolare.
2. pustietate, (figurativ) sihastrie. (Era o - totala.)
3Singuratate substantiv feminin, g.-d. art. singuratatii; (locuri, perioade) plural singuratati
4Singurătate -ati f. 1) Stare a celui care traieste sau se simte singur. 2) Loc nepopulat. /singur + sufix -atate