Sinod
Definitie, sens si explicatie
1Sinod, sinoade, substantiv neutru
1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe si care se intruneste periodic pentru a rezolva probleme de administratie bisericeasca.
2. Adunare episcopala care se convoaca ocazional pentru a lua (unele) hotarari in probleme de dogma, de morala si de administratie bisericeasca. – Din limba slava (veche) Sinod.
1. Adunare de ierarhi care constituie forul suprem al Bisericii (sau al unei eparhii) ortodoxe si care se intruneste periodic pentru a rezolva probleme de administratie bisericeasca.
2. Adunare episcopala care se convoaca ocazional pentru a lua (unele) hotarari in probleme de dogma, de morala si de administratie bisericeasca. – Din limba slava (veche) Sinod.
2Sinod substantiv (Termen Bisericesc) conciliu, sobor. (- ecumenic.)
3Sinod substantiv neutru, plural sinoade
4Sinod sinoade n. 1) Întrunire a demnitarilor bisericesti pentru rezolvarea unor probleme religioase cardinale. - ecumenic. 2) Organ suprem pentru administrarea bisericii ortodoxe. /<ngr. sinodos, limba latina synodus, limba franceza: synode
5Sinod (-oade), substantiv neutru – Conciliu.
Gr. σύνοδος, in parte prin intermediul limba slava (veche) sinodŭ. – Derivat sinodal (var. cuvant invechit sinodalnic), adjectiv (de sinod, privitor la sinod).
Gr. σύνοδος, in parte prin intermediul limba slava (veche) sinodŭ. – Derivat sinodal (var. cuvant invechit sinodalnic), adjectiv (de sinod, privitor la sinod).