Smeri
Definitie, sens si explicatie
1Smeri, smeresc, verb Iv.
Reflexiv A avea o atitudine umila, modesta, supusa, plina de respect. ♦ (Bis.) A se arata plin de cucernicie, de evlavie fata de Dumnezeu. ♦ Tranzitiv (Înv.) A infrange mandria cuiva; a umili. – Din limba slava (veche) Sŭmĕriti.
Reflexiv A avea o atitudine umila, modesta, supusa, plina de respect. ♦ (Bis.) A se arata plin de cucernicie, de evlavie fata de Dumnezeu. ♦ Tranzitiv (Înv.) A infrange mandria cuiva; a umili. – Din limba slava (veche) Sŭmĕriti.
2Smeri verb verifica cuvantul: cai, injosi, ploconi, pocai, regreta, umili.
3Smeri verb
1. verifica cuvantul: umili.
2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se - in fata divinitatii.)
1. verifica cuvantul: umili.
2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se - in fata divinitatii.)
4Smeri verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural smeresc, imperfect 3 singular smerea; conjunctie: prezent 3 singular si plural smereasca
5A smeri -esc tranzitiv cuvant invechit A face sa se smereasca. /<sl. sumĕrjati
6A se smeri ma -esc intranzitiv 1) A manifesta o atitudine de recunoastere a superioritatii sau puterii cuiva; a se pleca; a se inchina. 2) rel.
A se arata plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
A se arata plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
7Smeri (-resc, -it), verb reflexiv – A se umili, a fi supus.
Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, Ii, 197). – Derivat smerenie, substantiv feminin (umilire, supusenie; umilinta), din limba slava (veche) sŭmĕrenije; smericiune, substantiv feminin (invechit, umilinta); smerelnic, adjectiv (invechit, umil); smeren, adjectiv (invechit, umil), din limba slava (veche) sŭmĕrĭnikŭ.
Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, Ii, 197). – Derivat smerenie, substantiv feminin (umilire, supusenie; umilinta), din limba slava (veche) sŭmĕrenije; smericiune, substantiv feminin (invechit, umilinta); smerelnic, adjectiv (invechit, umil); smeren, adjectiv (invechit, umil), din limba slava (veche) sŭmĕrĭnikŭ.