Soarte
Definitie, sens si explicatie
1Soarte substantiv feminin verifica cuvantul: Soarta.
2Soarte (-orti), substantiv feminin –
1. Destin, ursita. –
2. Ipostaza, circumstanta, stare, conditie. –
3. Parte rezervata de destin fiecaruia. –
4. Operatie magica pentru a ghici viitorul. –
5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. –
6. Probabilitate favorabila. –
7. Placenta. – Varianta soarta.
Mr. soarte „placenta”, megl. sorti.
Limba Latina sǒrtem (Puscariu 1603; Rew 8107), conform limba italiana, port. sorte, prov., franceza, cat. sort, sp. suerte.
Cu sensurile 4-6 se foloseste mai ales la plural Derivat din limba latina *exorta, de la exorῑri (Giuglea, Cercetari, 23; Pascu, I, 158) este improbabila.
Conform: limba albaneza šort (Philippide, Ii, 556).
Derivat sorti, verb (a destina, a predestina; reflexiv, Muntenia, despre un copil – a face pe el); sorti (var. insorti), verb (a arunca sortii; a face vraji); sortar, substantiv masculin (persoana care a tras la sorti pentru serviciul militar); sortas, substantiv masculin (persoana ursita). – Din rom. provine bulgara soarta „placenta” (Capidan, Raporturile, 228).
1. Destin, ursita. –
2. Ipostaza, circumstanta, stare, conditie. –
3. Parte rezervata de destin fiecaruia. –
4. Operatie magica pentru a ghici viitorul. –
5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. –
6. Probabilitate favorabila. –
7. Placenta. – Varianta soarta.
Mr. soarte „placenta”, megl. sorti.
Limba Latina sǒrtem (Puscariu 1603; Rew 8107), conform limba italiana, port. sorte, prov., franceza, cat. sort, sp. suerte.
Cu sensurile 4-6 se foloseste mai ales la plural Derivat din limba latina *exorta, de la exorῑri (Giuglea, Cercetari, 23; Pascu, I, 158) este improbabila.
Conform: limba albaneza šort (Philippide, Ii, 556).
Derivat sorti, verb (a destina, a predestina; reflexiv, Muntenia, despre un copil – a face pe el); sorti (var. insorti), verb (a arunca sortii; a face vraji); sortar, substantiv masculin (persoana care a tras la sorti pentru serviciul militar); sortas, substantiv masculin (persoana ursita). – Din rom. provine bulgara soarta „placenta” (Capidan, Raporturile, 228).