Sosi
Definitie, sens si explicatie
1Sosi, sosesc, verb I.
1. Intranzitiv A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etcetera) A incepe sa se desfasoare. ♢ Locutiune adverb Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ♢ Expresie A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara.
2. Tranzitiv (Popular) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde.
3. Intranzitiv (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din limba neogreaca: Soso (viit. lui sono).
1. Intranzitiv A ajunge intr-un anumit loc (si intr-un anumit moment). ♦ (Despre termene, anotimpuri, intervale etcetera) A incepe sa se desfasoare. ♢ Locutiune adverb Pe sosite = pe punctul de a ajunge undeva. ♢ Expresie A-i sosi (cuiva) ceasul (sau veleatul) = a-i veni cuiva timpul sa moara.
2. Tranzitiv (Popular) A prinde pe cineva fara veste; a surprinde.
3. Intranzitiv (Rar) A fi in situatia sa..., a se intampla sa... – Din limba neogreaca: Soso (viit. lui sono).
2A sosi antonim: a pleca, a se duce
3Sosi verb
1. verifica cuvantul: ajunge.
2. a pica, a veni. (Chiar atunci a - si el.)
3. a ajunge, (livresc) a parveni. (Nu ti-a - inca scrisoarea mea?)
4. verifica cuvantul: face.
1. verifica cuvantul: ajunge.
2. a pica, a veni. (Chiar atunci a - si el.)
3. a ajunge, (livresc) a parveni. (Nu ti-a - inca scrisoarea mea?)
4. verifica cuvantul: face.
4Sosi verb verifica cuvantul: ajunge, deveni, implini, prinde.
5Sosi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sosesc, imperfect 3 singular sosea; conjunctie: prezent 3 singular si plural soseasca
6A sosi -esc intranzitiv 1) (despre fiinte, vehicule etcetera) A fi intr-un anumit loc dupa parcurgerea unei distante; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etcetera) A se produce in timp; a veni. ♢ A-i - cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul sa moara. /<ngr. soso
7Sosi (-sesc, -it), verb –
1. A ajunge undeva. –
2. A fi in situatia sa ..., a fi destul sa ...
Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, Ii, 700; Murnu 51; Philippide, Ii, 733; Puscariu, Lr., 261), conform limba albaneza sos, bulgara sosa. – Derivat sosit, substantiv neutru (venit, ajuns); sositor, substantiv masculin (in ghicitul in bobi, cel care indica o sosire apropiata); nesosinta, substantiv feminin (invechit, insuficienta).
1. A ajunge undeva. –
2. A fi in situatia sa ..., a fi destul sa ...
Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, Ii, 700; Murnu 51; Philippide, Ii, 733; Puscariu, Lr., 261), conform limba albaneza sos, bulgara sosa. – Derivat sosit, substantiv neutru (venit, ajuns); sositor, substantiv masculin (in ghicitul in bobi, cel care indica o sosire apropiata); nesosinta, substantiv feminin (invechit, insuficienta).