Spirit
Definitie, sens si explicatie
1Spirit, spirite, substantiv neutru I.
1. Factor ideal al existentei (opus materiei); constiinta, gandire; prin extensiune minte, ratiune, intelect. ♦ Inteligenta, desteptaciune, istetime; capacitate de imaginatie, fantezie. ♢ Expresie (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filozofia idealista si in conceptiile mistico-religioase) Element considerat ca factor de baza al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În conceptiile religioase) Fiinta imateriala, supranaturala, duh; (in superstitii) stafie, strigoi, fantoma.
2. Persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insusirilor morale, de caracter etcetera ♢ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunostinte (si se manifesta) in foarte multe domenii.
3. (La plural) Societatea in intregul ei, oamenii considerati ca purtatori ai unor idei, ai unor preocupari intelectuale; opinie publica.
4. Mod, fel de a gandi, de a se manifesta; parere, conceptie impartasita de un grup de oameni, de o colectivitate. ♢ Locutiune prep.
În spiritul... = in concordanta cu...
5. Caracter specific, trasatura caracteristica a ceva. ♦ Sensul real a ceva.
Spiritul legilor.
6. Înclinare, pornire, tendinta care determina felul de a fi, de a gandi, de a se manifesta al cuiva.
7. Gluma, anecdota, banc. Ii. Semn grafic in scrierea greaca, care, adaugat unui sunet, arata cum se pronunta sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratiei. – Din limba latina Spiritus, limba italiana Spirito.
1. Factor ideal al existentei (opus materiei); constiinta, gandire; prin extensiune minte, ratiune, intelect. ♦ Inteligenta, desteptaciune, istetime; capacitate de imaginatie, fantezie. ♢ Expresie (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte agera, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filozofia idealista si in conceptiile mistico-religioase) Element considerat ca factor de baza al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În conceptiile religioase) Fiinta imateriala, supranaturala, duh; (in superstitii) stafie, strigoi, fantoma.
2. Persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale sau din punctul de vedere al insusirilor morale, de caracter etcetera ♢ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoana care poseda cunostinte (si se manifesta) in foarte multe domenii.
3. (La plural) Societatea in intregul ei, oamenii considerati ca purtatori ai unor idei, ai unor preocupari intelectuale; opinie publica.
4. Mod, fel de a gandi, de a se manifesta; parere, conceptie impartasita de un grup de oameni, de o colectivitate. ♢ Locutiune prep.
În spiritul... = in concordanta cu...
5. Caracter specific, trasatura caracteristica a ceva. ♦ Sensul real a ceva.
Spiritul legilor.
6. Înclinare, pornire, tendinta care determina felul de a fi, de a gandi, de a se manifesta al cuiva.
7. Gluma, anecdota, banc. Ii. Semn grafic in scrierea greaca, care, adaugat unui sunet, arata cum se pronunta sunetul respectiv din punctul de vedere al aspiratiei. – Din limba latina Spiritus, limba italiana Spirito.
2Spirit substantiv verifica cuvantul: aer, alcool, chip, etanol, fel, gen, maniera, mod, rasuflare, respiratie, sens, spirt, suflare.
3Spirit substantiv
1. verifica cuvantul: gandire.
2. (Filoz.) duh, suflet. (Spirit si materie.)
3. verifica cuvantul: suflet, (Transilvania si Bucovina) bleasc. (I-a iesit spiritul.)
4. verifica cuvantul: duh.
5. verifica cuvantul: minte.
6. desteptaciune, verifica cuvantul: inteligenta.
7. suflet. (Spiritul poporului roman.)
8. specific. (Spiritul limbii noastre.)
9. (la plural) verifica cuvantul: opinie publica.
10. duh, haz, umor, (figurativ) piper, sare. (Gluma plina de spirit.)
11. verifica cuvantul: anecdota.
12. verifica cuvantul: fantoma.
13. (Lingv.) spirit lin = (invechit) psili.
1. verifica cuvantul: gandire.
2. (Filoz.) duh, suflet. (Spirit si materie.)
3. verifica cuvantul: suflet, (Transilvania si Bucovina) bleasc. (I-a iesit spiritul.)
4. verifica cuvantul: duh.
5. verifica cuvantul: minte.
6. desteptaciune, verifica cuvantul: inteligenta.
7. suflet. (Spiritul poporului roman.)
8. specific. (Spiritul limbii noastre.)
9. (la plural) verifica cuvantul: opinie publica.
10. duh, haz, umor, (figurativ) piper, sare. (Gluma plina de spirit.)
11. verifica cuvantul: anecdota.
12. verifica cuvantul: fantoma.
13. (Lingv.) spirit lin = (invechit) psili.
4Spirit substantiv neutru, (persoane, duhuri, glume, semne grafice) plural spirite
5Spirit -e n. 1) Factor ideal al existentei, principiu imaterial interpretat ca fiind produs superior al activitatii creierului omenesc; constiinta; gandire; duh. 2) Rezultat al activitatii creierului omenesc; minte; ratiune; intelect. 3) Capacitate intelectuala; aptitudine de imaginare; istetime a mintii; desteptaciune; talent; inteligenta. ♢ - inventiv ingeniozitate. (Om) cu (sau de) - a) (om) cu mintea agera; b) (om) spiritual, cu umor. 4) Factura psihica si morala; fire; caracter; natura. - progresist. - critic. ♢ - universal (sau Enciclopedic) persoana care poseda cunostinte multiple in diverse domenii. Prezenta de - insusire de a se orienta imediat intr-o situatie neasteptata. În -ul vremii asa cum dicteaza actualitatea. -ul limbii specific prin care se caracterizeaza o limba. În -ul legii respectand legea. 5) Persoana considerata sub raportul activitatii sale intelectuale. -e mari. 6) Modalitate de gandire sau de comportare care constituie esenta unei persoane. 7) Opinie publica; parere a colectivitatii. 8) Factor imaterial, identificat cu divinitatea si opus materiei; duh. 9) rel.
Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; stafie; vedenie; naluca; fantoma. 10) (in superstitii) Suflet al unui mort; duh; strigoi; stafie. 11) la plural Vorba de duh; banc; anecdota. ♢ A face -e a spune glume; a glumi. /<lat. spiritus, franceza esprit, limba germana Spiritus
Fiinta imaginara, creata de fantezie, care provoaca spaima; stafie; vedenie; naluca; fantoma. 10) (in superstitii) Suflet al unui mort; duh; strigoi; stafie. 11) la plural Vorba de duh; banc; anecdota. ♢ A face -e a spune glume; a glumi. /<lat. spiritus, franceza esprit, limba germana Spiritus
6Spirit substantiv neutru I.
1. Factor ideal al existentei (opus materiei); totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta.
2. Inteligenta; imaginatie.
3. (În superstitii) Fiinta imateriala, supranaturala.
4. Mod, fel de manifestare, de gandire.
5. Gluma, anecdota. ♦ Vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi.
6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Ii. Semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta din punctul de vedere al aspiratiei sunetul caruia i se adauga. [< limba latina spiritus, conform limba italiana spirito, franceza esprit].
1. Factor ideal al existentei (opus materiei); totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta.
2. Inteligenta; imaginatie.
3. (În superstitii) Fiinta imateriala, supranaturala.
4. Mod, fel de manifestare, de gandire.
5. Gluma, anecdota. ♦ Vorba de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi.
6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Ii. Semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta din punctul de vedere al aspiratiei sunetul caruia i se adauga. [< limba latina spiritus, conform limba italiana spirito, franceza esprit].
7Spirit substantiv neutru I.
1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ♢ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etcetera
2. inteligenta; imaginatie.
3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala.
4. mod, fel de manifestare, de gandire. o in ŭl = potrivit cu...
5. gluma, anecdota; vorba de duh. o a face ĕ = a glumi.
6. caracter specific a ceva.
Ii. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< limba latina spiritus, limba italiana spirito)
1. totalitatea facultatilor intelectuale; ratiune, intelect; constiinta. ♢ persoana considerata sub raportul capacitatii sale intelectuale, al insusirilor morale de caracter etcetera
2. inteligenta; imaginatie.
3. (in conceptiile religioase) fiinta imateriala, supranaturala.
4. mod, fel de manifestare, de gandire. o in ŭl = potrivit cu...
5. gluma, anecdota; vorba de duh. o a face ĕ = a glumi.
6. caracter specific a ceva.
Ii. semn grafic in scrierea greaca, care arata cum se pronunta, din punctul de vedere al aspiratiei, sunetul caruia i se adauga. (< limba latina spiritus, limba italiana spirito)
8Spirit (-te), substantiv neutru –
1. Minte, ratiune, inteligenta, parere; semn grafic. –
2. Gluma, banc.
Limba Latina spiritus (secolul Xix); sensul al doilea dupa franceza mot d’esprit.
Este dubletul lui spiritus (var. spiridus), substantiv masculin (familiar, duh rau in serviciul unui vrajitor), din lat., cu pronuntarea mag. (Tiktin), conform pol. spiritusek; si al lui spirt (var. megl. spirt, mr. spirtu), substantiv neutru (alcool; cuvant invechit, esenta; zvirluga, om neastimparat), din limba italiana spirito, conform limba neogreaca: σπίριτο, limba rusa spirt (Cihac, Ii, 357; Sanzewitsch 209), limba turca: ispirto; der. spirtos, adjectiv (alcoolic).
Derivat (din franceza) spiritism, substantiv neutru; spiritist, substantiv masculin; spiritual, adjectiv ; spiritualism, substantiv neutru; spiritualist, substantiv masculin; spiritualitate, substantiv feminin; spiritualiza, verb
1. Minte, ratiune, inteligenta, parere; semn grafic. –
2. Gluma, banc.
Limba Latina spiritus (secolul Xix); sensul al doilea dupa franceza mot d’esprit.
Este dubletul lui spiritus (var. spiridus), substantiv masculin (familiar, duh rau in serviciul unui vrajitor), din lat., cu pronuntarea mag. (Tiktin), conform pol. spiritusek; si al lui spirt (var. megl. spirt, mr. spirtu), substantiv neutru (alcool; cuvant invechit, esenta; zvirluga, om neastimparat), din limba italiana spirito, conform limba neogreaca: σπίριτο, limba rusa spirt (Cihac, Ii, 357; Sanzewitsch 209), limba turca: ispirto; der. spirtos, adjectiv (alcoolic).
Derivat (din franceza) spiritism, substantiv neutru; spiritist, substantiv masculin; spiritual, adjectiv ; spiritualism, substantiv neutru; spiritualist, substantiv masculin; spiritualitate, substantiv feminin; spiritualiza, verb