Spovedanie
Definitie, sens si explicatie
1Spovedanie, spovedanii, substantiv feminin Faptul de a (se) spovedi; marturisire. ♦ Prin specializare: Ceremonia marturisirii pacatelor in fata preotului. – Din limba slava (veche) Ispovĕdanije.
2Spovedanie substantiv
1. (Termen Bisericesc) marturisire, spovedire, (invechit si popular) spovada, (invechit si reg.) spovedeala, (invechit) marturisitura. (- facuta preotului.)
2. confesiune, confidenta, destainuire, dezvaluire, marturisire, (rar) sinceritati (plural). (I-a facut prietenului unele -.)
1. (Termen Bisericesc) marturisire, spovedire, (invechit si popular) spovada, (invechit si reg.) spovedeala, (invechit) marturisitura. (- facuta preotului.)
2. confesiune, confidenta, destainuire, dezvaluire, marturisire, (rar) sinceritati (plural). (I-a facut prietenului unele -.)
3Spovedanie substantiv feminin (silabe -ni-e), art. spovedania (silabe -ni-a), g.-d. art. spovedaniei; plural spovedanii, art. spovedaniile (silabe -ni-i-)
4Spovedanie -i f. 1) Ritual crestin constand in marturisirea pacatelor spre a obtine iertarea lor. 2) figurat Comunicare a unui gand ascuns; confidenta; confesiune; destainuire. [G.-d. Spovedaniei; Sil. -ni-e] /<sl. ispovĕdanije