Spînz
Definitie, sens si explicatie
1Spinz substantiv masculin –
1. O anumita boala la cai. –
2. Elebor (Helleborus purpurascens, H. Odorus). – Mr. spingiu.
Varianta spint.
Limba Latina spongia, de unde sp. espundia „rana la cai” (Rew 8173), conform si limba germana Schwamm „burete” si „tumoare”, logud. ispundzola „boala a cailor”.
Numele plantei se explica prin folosirea ei ca remediu al bolii.
Pentru rezultatul ong › ing, conform linga, adinc; iar pentru modificarea finalei, conform rezultatul spaniol espundia (Corominas, Ii, 400-1), si limba latina axungia › rom. osinza.
Alb. spëndër considerat citeodata ca etimon al rom. (Rosetti, Ii, 122), pare sa provina dintr-un plural n. *spinzuri.
Dupa Cihac, Ii, 357, in loc de *sprinz › limba slava (veche) prąziti „a se destinde”; dupa Byhan 333, dintr-un limba slava (veche) sŭpręzi, conform limba sarba:, slov. sprež „spinz” (conform impotriva Tiktin).
Dupa Pascu, I, 171, dintr-un tracic *spenzus, legat de limba greaca (veche) σπλήν. – Derivat spinzui, verb (a trata caii bolnavi cu spinz).
Din rom. provin rut. spyndz, spin(d)z (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 406) si, dupa sursa mentionata, limba albaneza
1. O anumita boala la cai. –
2. Elebor (Helleborus purpurascens, H. Odorus). – Mr. spingiu.
Varianta spint.
Limba Latina spongia, de unde sp. espundia „rana la cai” (Rew 8173), conform si limba germana Schwamm „burete” si „tumoare”, logud. ispundzola „boala a cailor”.
Numele plantei se explica prin folosirea ei ca remediu al bolii.
Pentru rezultatul ong › ing, conform linga, adinc; iar pentru modificarea finalei, conform rezultatul spaniol espundia (Corominas, Ii, 400-1), si limba latina axungia › rom. osinza.
Alb. spëndër considerat citeodata ca etimon al rom. (Rosetti, Ii, 122), pare sa provina dintr-un plural n. *spinzuri.
Dupa Cihac, Ii, 357, in loc de *sprinz › limba slava (veche) prąziti „a se destinde”; dupa Byhan 333, dintr-un limba slava (veche) sŭpręzi, conform limba sarba:, slov. sprež „spinz” (conform impotriva Tiktin).
Dupa Pascu, I, 171, dintr-un tracic *spenzus, legat de limba greaca (veche) σπλήν. – Derivat spinzui, verb (a trata caii bolnavi cu spinz).
Din rom. provin rut. spyndz, spin(d)z (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 406) si, dupa sursa mentionata, limba albaneza