Staul
Definitie, sens si explicatie
1Staul, staule, substantiv neutru Grajd sau adapost (pentru oi). – Limba Latina Stab(u)lum.
2Staul substantiv (invechit si reg.) ograda, salas, (regional) cosar, cotarlete, obor, ocol, palanca, plasa, saia, tarla, tarc, voret, (Mold. si Transilvania) patul, (Transilvania, Ban si Mold.) poiata, (prin Moldova) serai, (Ban.) stalog. (- de oi.)
3Staul substantiv verifica cuvantul: grajd, stana, strunga, tarla.
4Staul substantiv neutru, plural staule
5Staul -e n. 1) Loc ingradit (si acoperit) pentru oi si capre; ocol. 2) Constructie speci-ala unde se tin vitele; grajd. [Silabe Sta-ul] /<lat. stab[u]lum
6Staul (-le), substantiv neutru – Grajd. – Varianta stau(r).
Limba Latina stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; Rew 8209), conform limba italiana stabbio, prov. estable, franceza etable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, limba neogreaca: σταύλος.
Varianta staur, din plural lui stau, stauri (Candrea). – Derivat stauina, substantiv feminin (Munt., loc potrivit pentru tarc), din limba latina *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., Ii, 624), sau mai probabil de la stau, cu sufix -ina, conform pescuina, vizuina. – Din rom. provin in mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., Vii, 199).
Limba Latina stablum, forma populara, in loc de stabulum (Puscariu 1640; Rew 8209), conform limba italiana stabbio, prov. estable, franceza etable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, limba neogreaca: σταύλος.
Varianta staur, din plural lui stau, stauri (Candrea). – Derivat stauina, substantiv feminin (Munt., loc potrivit pentru tarc), din limba latina *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., Ii, 624), sau mai probabil de la stau, cu sufix -ina, conform pescuina, vizuina. – Din rom. provin in mag. stal, istal, star (Draganu, Dacor., Vii, 199).