Stereo
Definitie, sens si explicatie
1Stéreo substantiv, adjectiv invar.
1. Subst.
Stereofonie.
2. Adjectiv invar.
Referitor la stereofonie; cu proprietati stereofonice. [Pronuntat: -re-o] – Din franceza Stereo.
1. Subst.
Stereofonie.
2. Adjectiv invar.
Referitor la stereofonie; cu proprietati stereofonice. [Pronuntat: -re-o] – Din franceza Stereo.
2Stéreo adjectiv invar. verifica cuvantul: stereofonic.
3Stereo adjectiv invar.
4Stéreo adjectiv invar.
Care tine de stereofonie; bazat pe stereofonie. Înregistrare -. [Silabe: -re-o-] /<fr. stereo
Care tine de stereofonie; bazat pe stereofonie. Înregistrare -. [Silabe: -re-o-] /<fr. stereo
5Stereo- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „solid”, „rigid”; „spatial”, „tridimensional”, „referitor la mai multe pozitii in spatiu”. [Pronume -re-o-. / < franceza stereo-, limba germana, limba italiana stereo-, conform limba greaca (veche) stereos – solid].
6Stereo1- element „solid”, „in relief, tridimensional”. (< franceza stereo-, conform din limba greaca stereos)
7Stereo2 I. adjectiv inv. stereofonic.
Ii. substantiv neutru inv. (poligr.) stereotip (Iii). (< franceza stereo)
Ii. substantiv neutru inv. (poligr.) stereotip (Iii). (< franceza stereo)