Stoic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Stoic, -ă, stoici, -ce, adjectiv , substantiv masculin si feminin: I. Adjectiv
1. Care apartine stoicismului (1), privitor la stoicism.
2. Ferm, curajos, neclintit (in fata vicisitudinilor vietii). Ii. Substantiv masculin si feminin:
1. Adept al stoicismului (1).
2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tarie sufleteasca (in fata vicisitudinilor vietii). [Pronuntat: -sto-ic] – Din franceza Stoïque, limba latina Stoicus.
1. Care apartine stoicismului (1), privitor la stoicism.
2. Ferm, curajos, neclintit (in fata vicisitudinilor vietii). Ii. Substantiv masculin si feminin:
1. Adept al stoicismului (1).
2. Om ferm, curajos, neclintit, plin de tarie sufleteasca (in fata vicisitudinilor vietii). [Pronuntat: -sto-ic] – Din franceza Stoïque, limba latina Stoicus.
2Stoic adjectiv , substantiv
1. adjectiv (invechit) stoicesc. (Filozofii -.)
2. substantiv (invechit) stoician. (Un mare -.)
1. adjectiv (invechit) stoicesc. (Filozofii -.)
2. substantiv (invechit) stoician. (Un mare -.)
3Stoic adjectiv m., substantiv masculin, plural stoici; f. singular stoica, plural stoice
4Stoic1 -ca (-ci, -ce) 1) Care tine de stoicism; propriu stoicismului. 2) figurat Care suporta cu tarie vicisitudinile vietii; dotat cu tarie sufleteasca. [Silabe Sto-ic] /<lat. stoicus, limba franceza: stoïque
5Stoic2 -ci m. 1) Adept al stoicismului. 2) Persoana care suporta cu tarie vicisitudinile vietii; persoana dotata cu tarie sufleteasca. /<lat. stoicus, limba franceza: stoïque
6Stoic, -ă adjectiv
1. Care tine de stoicism, care se refera la doctrina stoicilor.
2. Ferm, neclintit. substantiv masculin si feminin:
1. Adept al stoicismului.
2. Om ferm, cu multa tarie sufleteasca. [Pronume sto-ic. / conform franceza stoïque, limba latina stoicus, limba greaca (veche) stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discutiile lor filozofice].
1. Care tine de stoicism, care se refera la doctrina stoicilor.
2. Ferm, neclintit. substantiv masculin si feminin:
1. Adept al stoicismului.
2. Om ferm, cu multa tarie sufleteasca. [Pronume sto-ic. / conform franceza stoïque, limba latina stoicus, limba greaca (veche) stoa – portic unde se adunau stoicii pentru discutiile lor filozofice].
7Stoic, -ă I. adjectiv
1. referitor la stoicism. o scoala -a = scoala filozofica intemeiata de Zenon in secolul Iv a.
Chr. in Grecia antica, care continea elemente materialiste in conceptia despre natura si in teoria cunoasterii, dar care in domeniul eticii se mentinea pe pozitii idealiste, propovaduind supunerea fata de soarta.
2. ferm, neclintit.
Ii. substantiv masculin f.
1. adept al stoicismului.
2. om cu multa tarie sufleteasca. (< franceza stoïque, limba latina stoicus)
1. referitor la stoicism. o scoala -a = scoala filozofica intemeiata de Zenon in secolul Iv a.
Chr. in Grecia antica, care continea elemente materialiste in conceptia despre natura si in teoria cunoasterii, dar care in domeniul eticii se mentinea pe pozitii idealiste, propovaduind supunerea fata de soarta.
2. ferm, neclintit.
Ii. substantiv masculin f.
1. adept al stoicismului.
2. om cu multa tarie sufleteasca. (< franceza stoïque, limba latina stoicus)