Subiectiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Subiectiv, -ă, subiectivi, -e, adjectiv
1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca indaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om.
Idealism subiectiv.
2. Care are un caracter personal, care se petrece in constiinta cuiva; care, intr-o judecata, actiune etcetera, tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din franceza Subiectif.
1. (Fil.) Care considera ca baza a tot ce exista este constiinta individuala; care neaga faptul ca indaratul senzatiilor se afla obiectele reale, independente de om.
Idealism subiectiv.
2. Care are un caracter personal, care se petrece in constiinta cuiva; care, intr-o judecata, actiune etcetera, tine seama numai de sentimentele, de pornirile si de ideile sale; partinitor. – Din franceza Subiectif.
2Subiectiv antonim: obiectiv
3Subiectiv adjectiv
1. verifica cuvantul: partinitor.
2. (Filoz.) ideal, mintal.
1. verifica cuvantul: partinitor.
2. (Filoz.) ideal, mintal.
4Subiectiv adjectiv verifica cuvantul: individual, particular, personal, propriu.
5Subiectiv adjectiv m. (silabe -biec-; mf. sub-), plural subiectivi; f. singular subiectiva, plural subiective
6Subiectiv -a (-i, -e) 1) Care tine de subiect; propriu subiectului. Atitudine -a. 2) Care se refera la afectivitatea subiectului; bazat pe caracterul personal al unui subiect. Viziune -a. 3) (in opozitie cu Obiectiv) Care tine de subiectivism; propriu subiectivismului. [Silabe Su-biec-] /<fr. subjectif
7Subiectiv, -ă adjectiv
1. Care considera constiinta individuala drept baza a tot ce exista; care neaga faptul ca la baza senzatiilor se afla obiecte reale, independente de om.
2. Care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate.
3. (Gram.) Propozitie subiectiva (si substantiv feminin) = propozitie subordonata care indeplineste functiunea de subiect al propozitiei regente. [Pronume -bi-ec-. / conform limba latina subiectivus, franceza subjectif].
1. Care considera constiinta individuala drept baza a tot ce exista; care neaga faptul ca la baza senzatiilor se afla obiecte reale, independente de om.
2. Care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate.
3. (Gram.) Propozitie subiectiva (si substantiv feminin) = propozitie subordonata care indeplineste functiunea de subiect al propozitiei regente. [Pronume -bi-ec-. / conform limba latina subiectivus, franceza subjectif].
8Subiectiv, -ă adjectiv
1. (filozofie) care are loc in constiinta, care apartine subiectului (Ii, 1).
2. subiectivist (1).
3. care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie subordonata care indeplineste functia de subiect al regentei. (< limba latina subiectivus, franceza subjectif)
1. (filozofie) care are loc in constiinta, care apartine subiectului (Ii, 1).
2. subiectivist (1).
3. care are un caracter personal, partinitor, lipsit de obiectivitate.
4. propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie subordonata care indeplineste functia de subiect al regentei. (< limba latina subiectivus, franceza subjectif)