Substanță
Definitie, sens si explicatie
1Substanță, substante, substantiv feminin
1. Corp (omogen) alcatuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care poseda o anumita forma, culoare, miros, gust etcetera ♢ Substanta de contrast = substanta chimica utilizata la examenele radiologice, opaca la razele Roentgen.
2. (Anat.; in sintagmele) Substanta alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase.
Substanta cenusie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase.
3. Categorie filozofica care desemneaza fie esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exista de sine statator.
4. Parte esentiala, principala, constitutiva a unui lucru. ♦ Figurativ Continutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etcetera ♢ Locutiune adverb (Rar) În substanta = pe scurt, in rezumat; in fond. – Din franceza Substance.
1. Corp (omogen) alcatuit din atomi si din molecule (formate din aceleasi elemente) si care poseda o anumita forma, culoare, miros, gust etcetera ♢ Substanta de contrast = substanta chimica utilizata la examenele radiologice, opaca la razele Roentgen.
2. (Anat.; in sintagmele) Substanta alba = parte a sistemului nervos central formata din fibrele celulelor nervoase.
Substanta cenusie = parte a sistemului nervos central formata din corpurile celulelor nervoase.
3. Categorie filozofica care desemneaza fie esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, fie ceea ce exista de sine statator.
4. Parte esentiala, principala, constitutiva a unui lucru. ♦ Figurativ Continutul, miezul unui discurs, al unei scrieri etcetera ♢ Locutiune adverb (Rar) În substanta = pe scurt, in rezumat; in fond. – Din franceza Substance.
2Substanță substantiv verifica cuvantul: alcatuire, compozitie, economie, organizare, organizatie, structura.
3Substanță substantiv
1. materie, (invechit) trup. (- din care este facut un corp; o - solida.)
2. (Biol.) substanta de crestere verifica cuvantul: stimulator de crestere.
3. corp. (I-a intrat in ochi o - straina.)
4. esenta, natura. (- unui fenomen.)
5. (Lingv.) semnificant.
6. (Militar) substante toxice de lupta = gaze de lupta.
1. materie, (invechit) trup. (- din care este facut un corp; o - solida.)
2. (Biol.) substanta de crestere verifica cuvantul: stimulator de crestere.
3. corp. (I-a intrat in ochi o - straina.)
4. esenta, natura. (- unui fenomen.)
5. (Lingv.) semnificant.
6. (Militar) substante toxice de lupta = gaze de lupta.
4Substanta substantiv feminin, g.-d. art. substantei; (corpuri cu proprietati materiale specifice) plural substante
5Substanță -e f. 1) Materie din care sunt formate lucrurile. - lichida. - gazoasa. - solida. 2) Esenta calitativa a materiei, care exista prin sine insasi si constituie esenta lucrurilor indiferent de varietatea si modificarea lor. 3) chim. fiz.
Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. - organica. - toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. - a limbii. 5) figurat Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-d. Substantei] /<lat. substantia, limba franceza: substance
Corp fizic omogen din punctul de vedere al structurii si al compozitiei. - organica. - toxica. 4) Parte concreta sau materiala a lucrurilor si a fenomenelor. - a limbii. 5) figurat Parte constitutiva a unui lucru; continut principal; esenta. [G.-d. Substantei] /<lat. substantia, limba franceza: substance
6Substanță substantiv feminin
1. Denumire generica data corpurilor cu compozitie si structura chimica omogena. ♦ Materie.
2. Categorie filozofica care desemneaza esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ♦ Substratul permanent al tuturor transformarilor.
3. (Figurat) Partea fundamentala, constitutiva a unui lucru: esenta, esential. [< franceza substance, conform limba latina substantia].
1. Denumire generica data corpurilor cu compozitie si structura chimica omogena. ♦ Materie.
2. Categorie filozofica care desemneaza esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ♦ Substratul permanent al tuturor transformarilor.
3. (Figurat) Partea fundamentala, constitutiva a unui lucru: esenta, esential. [< franceza substance, conform limba latina substantia].
7Substanță substantiv feminin
1. corp cu compozitie si structura chimica omogena. ♢ materie.
2. categorie filozofica desemnand esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ♢ substratul permanent al tuturor transformarilor.
3. (figurativ) partea fundamentala, constitutiva a unui lucru; esenta, esential. (< franceza substance, limba latina substantia)
1. corp cu compozitie si structura chimica omogena. ♢ materie.
2. categorie filozofica desemnand esenta comuna si stabila a tuturor lucrurilor, precum si ceea ce exista de sine statator. ♢ substratul permanent al tuturor transformarilor.
3. (figurativ) partea fundamentala, constitutiva a unui lucru; esenta, esential. (< franceza substance, limba latina substantia)