Succesiune
Definitie, sens si explicatie
1Succesiune, succesiuni, substantiv feminin
1. Mod in care se succeda (1) fiinte, obiecte etcetera; (concretizat) sir de persoane, de lucruri, de fapte care se succeda intr-o anumita ordine; serie, rand, insiruire.
2. Faptul de a prelua functia sau bunurile cuiva prin mostenire; (concretizat) functie sau bun mostenit de cineva; mostenire. ♢ Expresie A (se) deschide o succesiune = a (se) incepe formalitatile pentru atribuirea unei mosteniri. [Pronuntat: -si-u-] – Din franceza Succession.
1. Mod in care se succeda (1) fiinte, obiecte etcetera; (concretizat) sir de persoane, de lucruri, de fapte care se succeda intr-o anumita ordine; serie, rand, insiruire.
2. Faptul de a prelua functia sau bunurile cuiva prin mostenire; (concretizat) functie sau bun mostenit de cineva; mostenire. ♢ Expresie A (se) deschide o succesiune = a (se) incepe formalitatile pentru atribuirea unei mosteniri. [Pronuntat: -si-u-] – Din franceza Succession.
2Succesiune antonim: simultaneitate
3Succesiune substantiv
1. insirare, insiruire, serie, sir. (O lunga - de rationamente.)
2. verifica cuvantul: insiruire.
3. sir, sirag, (Munt.) siretenie. (- de evenimente.)
4. verifica cuvantul: ordine.
5. verifica cuvantul: sir.
6. verifica cuvantul: alternare.
7. verifica cuvantul: descendenta.
8. verifica cuvantul: mostenire.
1. insirare, insiruire, serie, sir. (O lunga - de rationamente.)
2. verifica cuvantul: insiruire.
3. sir, sirag, (Munt.) siretenie. (- de evenimente.)
4. verifica cuvantul: ordine.
5. verifica cuvantul: sir.
6. verifica cuvantul: alternare.
7. verifica cuvantul: descendenta.
8. verifica cuvantul: mostenire.
4Succesiune substantiv feminin (silabe -si-u-), g.-d. art. succesiunii; plural succesiuni
5Succesiune -i f. 1) Ansamblu de elemente succesive; totalitate de obiecte sau de fiinte care se succed; insiruire; rand. 2) Transmitere a puterii politice conform unor reguli speciale. 3) Transmitere a unui patrimoniu lasat de un defunct uneia sau mai multor persoane vii. 4) Patrimoniu transmis de un defunct succesorilor sai; mostenire. [G.-d. Succesiunii; Sil. -si-u-] /<lat. succesio, -onis, limba franceza: succession
6Succesiune substantiv feminin
1. Însiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etcetera
2. Mostenire. ♦ Avere lasata ca mostenire. [Pronume -si-u-. / conform franceza succession, limba latina succesio].
1. Însiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etcetera
2. Mostenire. ♦ Avere lasata ca mostenire. [Pronume -si-u-. / conform franceza succession, limba latina succesio].
7Succesiune substantiv feminin
1. insiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etcetera
2. (jur.) mostenire. ♢ avere lasata ca mostenire.
3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.
4. transmitere a unor drepturi si obligatii ale unui stat catre alt stat.
5. (biologie) inlocuirea in timp a unei unitati de vegetatie prin alta. (< franceza succession, limba latina successio)
1. insiruire, sir de persoane, de lucruri, de fapte etcetera
2. (jur.) mostenire. ♢ avere lasata ca mostenire.
3. transmitere a puterii politice, faptul de a succede unui predecesor.
4. transmitere a unor drepturi si obligatii ale unui stat catre alt stat.
5. (biologie) inlocuirea in timp a unei unitati de vegetatie prin alta. (< franceza succession, limba latina successio)