Suficiență
Definitie, sens si explicatie
1Suficiénță, suficiente, substantiv feminin
1. (Rar) Faptul de a fi suficient; indestulare.
2. Încredere, multumire de sine exagerata; vanitate. [Pronuntat: -ci-en-] – Din limba italiana Sufficienza.
1. (Rar) Faptul de a fi suficient; indestulare.
2. Încredere, multumire de sine exagerata; vanitate. [Pronuntat: -ci-en-] – Din limba italiana Sufficienza.
2Suficiénță substantiv verifica cuvantul: aroganta, fala, fudulie, infatuare, infumurare, ingamfare, man-drie, orgoliu, semetie, trufie, vanitate.
3Suficienta substantiv feminin (silabe -ci-en-), g.-d. art. suficientei; plural suficiente
4Suficiénță -e f. 1) Caracter suficient. 2) Atitudine suficienta; vanitate; aroganta. /<lat. sufficientia, limba italiana sufficienza
5Suficiénță substantiv feminin
1. Faptul de a fi suficient; indestulare.
2. Vanitate; ingamfare ridicola. [Pronume -ci-en-. / conform limba italiana sufficienza, franceza suffisance].
1. Faptul de a fi suficient; indestulare.
2. Vanitate; ingamfare ridicola. [Pronume -ci-en-. / conform limba italiana sufficienza, franceza suffisance].
6Suficiénță substantiv feminin
1. faptul de a fi suficient; indestulare.
2. vanitate; ingamfare ridicola. (< limba italiana sufficienza)
1. faptul de a fi suficient; indestulare.
2. vanitate; ingamfare ridicola. (< limba italiana sufficienza)