Suflare
Definitie, sens si explicatie
1Suflare, suflari, substantiv feminin
1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Figurativ faptul de a trai, de a exista. ♢ Locutiune adverb Într – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ♢ Expresie Fara (de) suflare = A) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etcetera; B) fara viata, mort.
A-si da suflarea (de pe urma) = a muri.
2. Fiinta, vietuitoare; prin extensiune oameni, lume, popor.
3. Adiere de vant. – Verifica cuvantul: Sufla.
1. Actiunea de a sufla si rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; Figurativ faptul de a trai, de a exista. ♢ Locutiune adverb Într – o suflare = intr-o clipa, foarte repede. ♢ Expresie Fara (de) suflare = A) cu respiratia oprita (ca urmare a unei stari psihice sau fizice neobisnuite), foarte uimit, speriat etcetera; B) fara viata, mort.
A-si da suflarea (de pe urma) = a muri.
2. Fiinta, vietuitoare; prin extensiune oameni, lume, popor.
3. Adiere de vant. – Verifica cuvantul: Sufla.
2Suflare substantiv verifica cuvantul: animal, creatura, dobitoc, faptura, fiinta, lighioana, lume, necuvantator, vietate, vietuitoare.
3Suflare substantiv I.
1. verifica cuvantul: respiratie.
2. suflu. (Dintr-o - a facut sa zboare hartia de pe masa.)
3. tragere. (- nasului.)
4. verifica cuvantul: bataie.
5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Oltenia) reveneala. (Nu se simtea nici o - de vant.) Ii.
1. verifica cuvantul: poleire.
2. (Tehnica) sablaj, sablare, sablat. (- unei piese metalice.)
1. verifica cuvantul: respiratie.
2. suflu. (Dintr-o - a facut sa zboare hartia de pe masa.)
3. tragere. (- nasului.)
4. verifica cuvantul: bataie.
5. adiere, boare, pala, suflu, unda, (rar) scutur, (Oltenia) reveneala. (Nu se simtea nici o - de vant.) Ii.
1. verifica cuvantul: poleire.
2. (Tehnica) sablaj, sablare, sablat. (- unei piese metalice.)
4Suflare substantiv feminin (silabe -fla-), g.-d. art. suflarii; (respiratii, procedee tehnice, adieri) plural suflari
5Suflare -ari f. 1) verifica cuvantul: A sufla. 2) v. a răsufla. ♢ A-si retine -area a intrerupe respiratia. A i se taia cuiva -area a i se opri cuiva respiratia (de spaima, de mirare etcetera). Fara (de) - mort. A-si da -area (de pe urma) a muri. Într-o - foarte repede. 3) poet.
Tot ce sufla, respira (fiind viu); ceea ce are viata; vietuitoare; vietate; fiinta. ♢ Nici (o) - de om nimeni. [Silabe Su-fla-] /v. a sufla
Tot ce sufla, respira (fiind viu); ceea ce are viata; vietuitoare; vietate; fiinta. ♢ Nici (o) - de om nimeni. [Silabe Su-fla-] /v. a sufla