Sufleca
Definitie, sens si explicatie
1Sufleca, suflec, Suflec, verb I. Tranzitiv A indoi, a rasuci in sus marginile unui obiect de imbracaminte, de obicei manecile sau poalele (pentru a le feri de apa sau pentru a fi mai liber in miscari); a sumete. ♢ Reflexiv Se sufleca la maneci. – Din limba latina *subfollicare.
2A sufleca antonim: a desufleca
3Sufleca verb a indoi, a rasfrange, a ridica, a sumete, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia si Dobr.) a sumeteca. (A-si - manecile camasii.)
4Sufleca verb (silabe -fle-), ind. prezent 1 singular suflec, 3 singular si plural sufleca; conjunctie: prezent 3 singular si plural suflece
5A sufleca suflec tranzitiv (marginile imbracamintei) A indoi in sus (pentru protectie sau comoditate); a sumete. - pantalonii. [Silabe: Su-fle-] /<lat. suffolicare
6A se sufleca ma suflec intranzitiv (despre persoane) A-si sufleca marginile imbracamintei. /<lat. suffolicare
7Sufleca (-c, at), verb – A indoi minecile sau poalele, a sumete. – Derivat Mold. supleca, suplica, Maram. suflucat, Trans. sufulcat, suvulcat, Muntenia, Olt., suvelcat, zuvelcat.
Origine incerta.
Derivat admisa in general din limba latina *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” ‹ fǒllis (Puscariu, Zrph., Xxvii, 742; Puscariu 1678; Rew 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic si prezinta dificultati fonetice, conform infulica. – Derivat din limba latina supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott limba italiana, X, 7, 467; G. Meyer, If, Iii, 72; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivita semantic, conform dŭplĭcāre, dar prezinta incovenientul provenientei fl ‹ pl.
Varianta suplica, citata de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arata ca acest schimb este modern, si datorat negresit unei analogii, la fel cum ultimele varianta indica clar o contaminare cu zavelca „fota”, verifica cuvantul: aici (Giuglea, Ll, Ii, 54, deriva suvulca din limba latina *subvolvĭcāre).
Supleca apare la Dosoftei si Cantemir cu sensul de „a injosi, a supune”, care se potriveste cu ideea de „a sufleca”, conform sumete „a sufleca” fata de sp. someter.
Dupa Iordan, Zrph., Xvii, 717 (conform Rew 8432), din limba latina suffulcῑre.
Origine incerta.
Derivat admisa in general din limba latina *suffǒllĭcāre „a se plia ca foalele” ‹ fǒllis (Puscariu, Zrph., Xxvii, 742; Puscariu 1678; Rew 8432; Tiktin; Candrea) nu satisface semantic si prezinta dificultati fonetice, conform infulica. – Derivat din limba latina supplĭcāre (Cihac, I, 209; Ascoli, Archiv. glott limba italiana, X, 7, 467; G. Meyer, If, Iii, 72; Densusianu, Rom., Xxxiii, 287; Philippide, Principii, 158) este mai potrivita semantic, conform dŭplĭcāre, dar prezinta incovenientul provenientei fl ‹ pl.
Varianta suplica, citata de Scriban ca provenind din sudul Mold., ar arata ca acest schimb este modern, si datorat negresit unei analogii, la fel cum ultimele varianta indica clar o contaminare cu zavelca „fota”, verifica cuvantul: aici (Giuglea, Ll, Ii, 54, deriva suvulca din limba latina *subvolvĭcāre).
Supleca apare la Dosoftei si Cantemir cu sensul de „a injosi, a supune”, care se potriveste cu ideea de „a sufleca”, conform sumete „a sufleca” fata de sp. someter.
Dupa Iordan, Zrph., Xvii, 717 (conform Rew 8432), din limba latina suffulcῑre.