Sulfină
Definitie, sens si explicatie
1Sulfină, sulfine, substantiv feminin Numele a doua plante erbacee, melifere si medicinale, cu flori placut mirositoare, galbene (Melilotus officinalis) sau albe (Melilotus albus). [Varianta: Sulcina substantiv feminin] – Limba Latina *sulfina (< sulphur).
2Sulfină substantiv (Botanica)
1. (Melilotus officinalis) (regional) molotru, iarba-de-piatra, trifoi-mare.
2. (Melilotus albus) (regional) molotru limba albaneza
3. sulfina albastra (Melilotus coerulea) = (regional) schinduf, molotru albastru.
1. (Melilotus officinalis) (regional) molotru, iarba-de-piatra, trifoi-mare.
2. (Melilotus albus) (regional) molotru limba albaneza
3. sulfina albastra (Melilotus coerulea) = (regional) schinduf, molotru albastru.
3Sulfina substantiv feminin, g.-d. art. sulfinei; plural sulfine
4Sulfină -e f.
Planta erbacee cu tulpina erecta, foarte ramificata, cu frunze trifoliate, zimtate, cu flori mici, aromate, grupate in spice lungi si subtiri, cu fructe pastai. [G.-d. Sulfinei] /<lat. sulfina
Planta erbacee cu tulpina erecta, foarte ramificata, cu frunze trifoliate, zimtate, cu flori mici, aromate, grupate in spice lungi si subtiri, cu fructe pastai. [G.-d. Sulfinei] /<lat. sulfina
5Sulfina (-ne), substantiv feminin – Iarba-de-piatra (Melilotus officinalis, M. albus). – Varianta sulcina, sulvina, sufulf.
Limba Latina sulfῑna, planta nedeterminata, conform A. Thomas, Bull.
Du Cange, V, 159; acest nume, care deriva de la sulphur „sulf”, se explica prin culoarea florilor (Scriban, R. critica, 1933, 28; conform Candrea, Gs, 429, unde se postuleaza *sulfina, fara a-i cunoaste existenta).
Legatura cu limba slava (veche) žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, Ii, 380) este improbabila.
Varianta sulcina este ciudata, dar conform suf, suc si sufari.
Sufulf trebuie sa rezulte dintr-o contaminare cu mag. szulfü „cimbru” (Cihac, Ii, 527).
Limba Latina sulfῑna, planta nedeterminata, conform A. Thomas, Bull.
Du Cange, V, 159; acest nume, care deriva de la sulphur „sulf”, se explica prin culoarea florilor (Scriban, R. critica, 1933, 28; conform Candrea, Gs, 429, unde se postuleaza *sulfina, fara a-i cunoaste existenta).
Legatura cu limba slava (veche) žlŭtŭ „galben”, pol. žołtina „galben” (Cihac, Ii, 380) este improbabila.
Varianta sulcina este ciudata, dar conform suf, suc si sufari.
Sufulf trebuie sa rezulte dintr-o contaminare cu mag. szulfü „cimbru” (Cihac, Ii, 527).