Surugiu
Definitie, sens si explicatie
1Surugiu, surugii, substantiv masculin
1. Vizitiu care conducea (calare pe unul dintre cai) diligentele, postalioanele sau trasurile boieresti.
2. (Pop.; art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. – Din limba turca: Sürücü.
1. Vizitiu care conducea (calare pe unul dintre cai) diligentele, postalioanele sau trasurile boieresti.
2. (Pop.; art.) Numele unei constelatii din emisfera boreala. – Din limba turca: Sürücü.
2Surugiu substantiv verifica cuvantul: birjar.
3Surugiu substantiv masculin, art. surugiul; plural surugii, art. surugiii
4Surugiu -i m. 1) inv.
Persoana care conduce o diligenta, un postalion sau o trasura boiereasca, stand calare pe unul dintre cai. 2) art.
Constelatie din emisfera boreala; Vizitiul. /<turc. sürücü
Persoana care conduce o diligenta, un postalion sau o trasura boiereasca, stand calare pe unul dintre cai. 2) art.
Constelatie din emisfera boreala; Vizitiul. /<turc. sürücü
5Surugiu2, -ie, adjectiv (regional) cenusiu.
6Surugiu (-ii), substantiv masculin –
1. Vizitiu de postalion. –
2. Birjar. – Mr. surugiu.
Limba Turca: sürücü (Roesler 603; seineanu, Ii, 331; Lokotsch 1956), conform limba neogreaca: σουρουτζής, limba sarba: surudžija. – Derivat surugu(i)esc, adjectiv (de surugiu); surug(i)este, adverb (ca surugii).
1. Vizitiu de postalion. –
2. Birjar. – Mr. surugiu.
Limba Turca: sürücü (Roesler 603; seineanu, Ii, 331; Lokotsch 1956), conform limba neogreaca: σουρουτζής, limba sarba: surudžija. – Derivat surugu(i)esc, adjectiv (de surugiu); surug(i)este, adverb (ca surugii).