Sâmbure
Definitie, sens si explicatie
1Sâmbure, samburi, substantiv masculin
1. Parte din interiorul unor fructe, cu invelisul lemnos, care contine samanta; p. restr. partea moale a semintei, care contine substanta germinativa. ♦ (Impr.) Samanta.
2. Figurativ Parte centrala, fundamentala, esentiala a unui lucru, a unei actiuni; miez, inima, nucleu; prin extensiune germen. ♦ (Concretizat) Grup restrans de oameni care actioneaza in mod organizat si care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Figurativ Esenta, idee esentiala.
3. Figurativ Particica, farama. [Varianta: (rar) Sambur substantiv masculin] – Conform: limba albaneza s u m b u l l, t h u m b u l l.
1. Parte din interiorul unor fructe, cu invelisul lemnos, care contine samanta; p. restr. partea moale a semintei, care contine substanta germinativa. ♦ (Impr.) Samanta.
2. Figurativ Parte centrala, fundamentala, esentiala a unui lucru, a unei actiuni; miez, inima, nucleu; prin extensiune germen. ♦ (Concretizat) Grup restrans de oameni care actioneaza in mod organizat si care formeaza nucleul unei grupari mai mari. ♦ Figurativ Esenta, idee esentiala.
3. Figurativ Particica, farama. [Varianta: (rar) Sambur substantiv masculin] – Conform: limba albaneza s u m b u l l, t h u m b u l l.
2Sâmbure substantiv (Botanica) samanta. (- de dovleac.)
3Sâmbure substantiv verifica cuvantul: embrion, esenta, fond, izvor, inceput, materie, miez, nucleu, obarsie, origine, provenienta, sursa.
4Sambure substantiv masculin, art. samburele; plural samburi
5Sâmbure -i m. 1) Samanta din interiorul unor fructe (cu sau fara invelisul dur care o protejeaza). - de caisa. 2) figurat Parte esentiala a unui lucru; miez; nucleu. 3) figurat Parte minimala din ceva; pic; farama. Un - de adevar. /Cuv. autoht.