Sărman -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sărman, -ă, sarmani, -e, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Sarac (1).
2. (Înv. si reg.) Orfan.
3. (Adesea substantivat; exprima compatimire fata de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sarac (7). [Varianta: (regional) Sariman, -a, siriman, -a, sirman, -a adjectiv ] – Din bulgara, scr. Siromah, cu schimbare de sufix
1. (Adesea substantivat) Sarac (1).
2. (Înv. si reg.) Orfan.
3. (Adesea substantivat; exprima compatimire fata de cineva sau de ceva) Biet, nenorocit, sarac (7). [Varianta: (regional) Sariman, -a, siriman, -a, sirman, -a adjectiv ] – Din bulgara, scr. Siromah, cu schimbare de sufix
2Sarman antonim: avut, bogat, bogatas
3Sărman adjectiv , substantiv verifica cuvantul: orfan.
4Sărman adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: sarac.
2. adjectiv verifica cuvantul: biet.
1. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: sarac.
2. adjectiv verifica cuvantul: biet.
5Sărman adjectiv verifica cuvantul: bastard, natural, nelegitim.
6Sarman adjectiv m., plural sarmani; f. singular sarmana, plural sarmane
7Sărman -a (-i, -e) 1) si substantival (despre persoane) Care nu dispune de mijloace de existenta; sarac; nevoias; mizer. 2) si substantival Care trezeste mila; vrednic de mila; biet; sarac; nenorocit. -ul orb! 3) (despre copii) Care si-a pierdut ambii parinti sau numai unul dintre ei; orfan. /<sl. siromahu, limba sarba: siromah
8Sarman (sarmani), substantiv masculin –
1. Sarac, proletar, amarit. –
2. Orfan. – Varianta cuvant invechit sariman, sirman, suruman, Mold. sir(u)man, siriman, suriman, Trans. sara(i)man.
Sl. siromachŭ ‹ limba greaca (veche) χειρομάχος (Cihac, Ii, 326; Giurescu, R. Istorica, Xiii, 23-43), conform bulgara, limba sarba:, cr. siromah, cu schimb de sufix -man. – Derivat sarmanesc, adjectiv (invechit, de sarman); sarmanie, substantiv feminin (invechit, saracie). – Conform: siromah.
1. Sarac, proletar, amarit. –
2. Orfan. – Varianta cuvant invechit sariman, sirman, suruman, Mold. sir(u)man, siriman, suriman, Trans. sara(i)man.
Sl. siromachŭ ‹ limba greaca (veche) χειρομάχος (Cihac, Ii, 326; Giurescu, R. Istorica, Xiii, 23-43), conform bulgara, limba sarba:, cr. siromah, cu schimb de sufix -man. – Derivat sarmanesc, adjectiv (invechit, de sarman); sarmanie, substantiv feminin (invechit, saracie). – Conform: siromah.