Definitie Tablă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TablĂ1, table, substantiv feminin
1. Placa metalica, de grosimi diferite, folosita la invelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje si a altor obiecte.
2. Placa de lemn, de piatra sau de metal pe care se scriu, se graveaza sau se zugravesc anumite indicatii, firme, date; tablie (1). ♢ Tabla cerata = placa de lemn acoperita cu un strat de ceara, pe care se scria in antichitate cu stilul (prin zgariere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele doua lespezi de piatra pe care erau sapate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai.
3. Placa de lemn dreptunghiulara, vopsita in negru, pe care se scrie cu creta, mai ales la scoala si la universitate; tabela (2). ♢ Expresie A scoate (sau a chema etcetera) la tabla = a chema un elev la lectie (in fata tablei).
4. Tabel (1). ♢ Tabla lui Pitagora = tabla inmultirii.
Table trigonometrice = tabele care cuprind functii trigonometrice.
5. (Regional) Bucata de pamant semanata. ♦ Strat de legume. – Din limba slava (veche) Tabla (cu sensuri dupa franceza table).

Varianta definitie 2: TablĂ2, table, substantiv feminin (Mai ales la plural) Joc de noroc intre doua persoane, cu doua zaruri si cu treizeci de puluri, care se muta de-a latul a douazeci si patru de sageti incrustate sau pictate pe fundul celor doua compartimente ale unei cutii de lemn; partida dintr-un astfel de joc. ♢ Expresie (Familiar) A face pe cineva o tabla = a juca cu cineva o partida de table2. – Din limba neogreaca: Tavli.

Varianta definitie 3: TablĂ substantiv verifica cuvantul: brazda, carton, coperta, curte de casatie, fund, glaf, invelitoare, lectie, mucava, oblon, pervaz, placa, plansa, planta, plita, razor, scoarta, sola, strat, tabel, talpa, tarla, tava, tablie, tablita, tema, tipsie.

Varianta definitie 4: TablĂ substantiv
1. tinichea, (Transilvania si Banat) pleu. (Lighean de -.)
2. (invechit si reg.) tabela. (- de scris cu creta.)
3. tabla de materii = continut, cuprins, sumar, (invechit) registru, scara, suma, (grecism cuvant invechit) pinax. (- a unui tratat.)
4. tabel. (- inmultirii, scrisa pe unele caiete.)

Varianta definitie 5: Tabla (placa, tabel, tava) substantiv feminin (silabe -bla), g.-d. art. tablei; plural table

Varianta definitie 6: Tabla (joc) substantiv feminin, plural table (silabe -ble)

Varianta definitie 7: TablĂ1 table f. 1) Foaie metalica subtire, folosita la acoperitul caselor si la confectionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placa cu inscriptii; tablie. ♢ Tabla cerata placa de lemn, acoperita cu un strat de ceara pe care, in antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit intr-o culoare inchisa, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzand desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informatii, simboluri, prezentate intr-o anumita ordine; tabel. ♢ Tabla de materii foaie de la inceputul sau de la sfarsitul unei carti sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzatoare; cuprins; sumar. Tabla inmultirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care contine produsele inmultirii intre ele a primelor zece numere. 5) reg.
Recipient cu fundul plat si cu marginile usor ridicate, pe care se aduc mancarea si tacamurile la masa; tava. 6) reg.
Parcela de pamant semanata. [G.-D. Tablei; Sil. Ta-bla] /<lat. tabula, ung. tabla, limba franceza: table

Varianta definitie 8: TablĂ2 -e f. mai ales la plural 1) Joc de noroc intre doi parteneri, cu doua zaruri si cu cate cincisprezece piese rotunde de lemn, care se muta in spatiile marcate pe fetele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partida intr-un astfel de joc. [Silabe Ta-bla] /<ngr. tavli, turc. tavla

Varianta definitie 9: Tabla substantiv feminin (invechit) grajd pentru caii boieresti sau domnesti.

Varianta definitie 10: Tabla (-le), substantiv feminin –
1. Placa, piesa plana. –
2. Tablita de scris, placa pe care se scrie la scoala. –
3. Placa acoperita cu cositor. –
4. Indice, sumar, catalog. –
5. (Mold., Trans.) Bucata de pamint agricol. –
6. (Pl.) Joc de noroc. – Mr. tavla, megl. tabla.
Limba Latina tabula, prin intermediul limba slava (veche) tabla (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 398), sau al mag. tabla (Galdi, Dict., 161), conform limba neogreaca: τάβλα, limba turca: tabla.
Este dublet al lui tabla, substantiv feminin (tava, masuta), din limba turca: tabla, tavla ‹ limba italiana tavola (Șeineanu, II, 340), conform limba neogreaca: ταβλᾶς, bulgara, limba sarba: tavla; de la tobla, substantiv feminin (Banat, scindura groasa), din mag. tabla; si de la tavlie, substantiv feminin (invechit, table), secolul XVII, din limba neogreaca: τάβλι.
Aceleiasi familii apartin tabela, substantiv feminin (tabla, indice; tablita), din limba latina tabella, prin intermediul limba germana Tabelle, secolul XIX; tabel, substantiv neutru (tabla, indice), dublet al cuvintului anterior, din limba rusa tabelĭ, secolul XIX cuvant invechit; tableta, substantiv feminin (pastila), din franceza tablette; tablie, substantiv feminin (placa, tabla), din limba neogreaca: ταβλι sau din limba slava (veche) tablija; tablita, substantiv feminin (tabla de scris), din limba slava (veche) (rus., pol.) tablica; tablac, substantiv neutru (piesa de lemn care serveste de suport); tablier, substantiv neutru (sistemul de grinzi al unui pod; gealau pentru tablii), din franceza tablier; tablou, substantiv neutru (cadru, pictura; scena; stampa, imagine), din franceza tableau. – Derivat tablagiu, substantiv masculin (jucator pasionat de table); tablui, verb (a acoperi casa cu tabla); tabluitor, substantiv masculin (tinichigiu).