Definitie Tabu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TabÚ, tabuuri, substantiv neutru Interdictie cu caracter religios, in anumite societati primitive, aplicata la ceea ce este considerat sacru; interdictie rituala; figurat persoana, lucru despre care nu se discuta de teama, din pudoare etcetera ♦ Fenomen de evitare a folosirii unui cuvant si de inlocuire a lui cu un altul, din superstitie sau din pudoare; interdictie de limbaj. – Din franceza Tabou.

Varianta definitie 2: TabÚ substantiv interdictie. (tabu de vocabular.)

Varianta definitie 3: Tabu substantiv neutru, art. tabuul; plural tabuuri

Varianta definitie 4: TabÚ -uri n. 1) (in societatea primitiva) Interdictii cu caracter religios, in legatura cu intrebuintarea, atingerea unor obiecte, fiinte sau utilizarea cuvintelor (care le denumesc), considerate sacre sau impure; interdictie de ritual. 2) fig.
Obiect sau problema despre care este interzis sa se discute. 3) Evitare (din superstitie sau din pudoare) a folosirii unor cuvinte si substituirea lor prin altele; interdictie de limbaj. [Art. Tabuul; Sil. -bu-ul] /<fr. tabou

Varianta definitie 5: TabÚ substantiv neutru
1. Ceea ce este considerat sacru si in mod sacramental inhibitoriu in religiile polineziene. ♦ Ceea ce este sacru si interzis in toate formele de religii primitive si chiar evoluate. ♦ Situatie, obiect, timp, loc, persoana, functie facand obiectul unei credinte sau al unor practici religioase.
2. (Figurat) Interdictie, prohibitie nejustificata. ♦ (Fam.) Persoana de care nimeni nu se poate atinge, care nu poate fi criticata sau atacata, discutata; lucru, problema despre care nu se poate discuta sau care nu poate fi criticata.
3. Tip de interdictie de vocabular care duce la inlocuirea unui cuvant cu un altul sau cu o perifraza, metaforica, ori cu o varianta formala, datorita unor motive mistico-religioase. [< franceza tabou, conform polinez. tabu – sacru].

Varianta definitie 6: TabÚ substantiv neutru
1. (in religiile primitive) interdictie cu caracter sacru, a carei incalcare atrage automat sanctiuni de ordin magic si social. ♢ situatie, obiect, persoana, functie (interzise) obiect al unei credinte sau al unor practici religioase.
2. (figurativ) interdictie nejustificata. ♢ (familiar) persoana, obiect, problema despre care nu se poate discuta sau care nu pot fi criticate.
3. interdictie de vocabular determinata de superstitii sau de pudoare, care duce inlocuirea unui cuvant cu un altul sau cu o perifraza, metaforice. (< franceza tabou)