Definitie Tabără - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TabĂrĂ, tabere, substantiv feminin
1. Loc (intarit) unde stationeaza trupele un timp mai indelungat in vederea efectuarii de exercitii practice pe teren cu efective de mari unitati; tabie (2). ♦ Popas; etapa.
2. Asezare vremelnica in corturi. ♦ Asezare (in aer liber) pentru adapostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etcetera aflati la odihna sau a sportivilor in timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament.
3. Grup de care in mers sau in popas; convoi.
4. (Înv.) Oaste; prin extensiune multime, gloata.
5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociatie care lupta pentru o anumita cauza. – Din limba slava (veche) Taborŭ.

Varianta definitie 2: TabĂrĂ substantiv verifica cuvantul: armata, gloata, oaste, ostire, popas, putere, trupe.

Varianta definitie 3: TabĂrĂ substantiv
1. (MILITAR) bivuac, (invechit) conac. (Trupele s-au adapostit in -.)
2. (MILITAR) campament, lagar, (invechit) salas, tabie. (- unui regiment.)
3. (MILITAR) cantonament, (regional) staniste. (- ostilor.)
4. verifica cuvantul: castru.
5. (SPORT) cantonament. (- de box de la Sinaia.)
6. grupare, partida, (invechit) parte, partid. (Fruntas al -erei unioniste.)
7. ceata, grup. (S-au impartit in doua -ere.)
8. parte. (Ce se aude din - adversa?)

Varianta definitie 4: Tabara substantiv feminin, g.-d. art. taberei; plural tabere

Varianta definitie 5: TabĂrĂ1 -ere f. 1) Popas al unor grupe de oameni (turisti, sportivi); campament. ♢ A lasa toate (sau Totul) - a lasa toate (sau totul) in dezordine. 2) Popas al unor trupe in mars; lagar; campament; bivuac; cantonament. 3) Grup de care in mers sau in popas; convoi. [G.-D. Taberei] /<sl. taboru

Varianta definitie 6: TabĂrĂ2 -ere f. 1) Grup de persoane, partide sau state, aflat in opozitie cu alt grup. 2) pop.
Grup mare de oameni. [G.-D. Taberei] /<sl. taboru

Varianta definitie 7: Tabara (-bere), substantiv feminin –
1. Cantonament, campare. –
2. Armata, forta. –
3. Partida, grupare. –
4. Multime, cantitate mare. –
5. Convoi, grup de care. – Mr. tabure „batalion”, megl. tabur.
Limba Turca: sau mai probabil tat. tabur (J. Melich, Ung.
Jb., XV, 529-40; Vasmer, III, 66), partial prin intermediul limba slava (veche) taborŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Tiktin; Candrea), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov., ceh., pol., limba rusa tabor, mag. tabor. – Derivat tabaras, substantiv masculin (soldat care apartine unei tabere); tabari, verb (a face tabara; a impresura, a asedia; a se repezi la, a se napusti).