Definitie Taină - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TainĂ, taine, substantiv feminin
1. Ceea ce este neinteles, nedescoperit, nepatruns de mintea omeneasca; mister. ♦ Minune, miracol; poveste minunata.
2. Secret. ♢ Locutiune adjectiv si adverb (Înv.) De taina = intim, particular. (În religia crestina) Cina cea de taina = masa luata de Hristos cu apostolii sai, in seara dinaintea rastignirii. (Expr.) A sta de taina = a intretine o conversatie cu caracter intim. ♢ Locutiune adverb În taina = pe ascuns, secret; discret.
3. Figurativ Loc ascuns, tainuit; ascunzatoare, tainita.
4. (Bis.; in sintagma) Sfintele taine sau cele sapte taine = cele sapte ritualuri sau acte de cult din religia crestina (botezul, casatoria, spovedania, mirul, impartasania, hirotonia si maslul), prin care credinciosii considera ca li se transmite harul divin. – Din limba slava (veche) Tajna.

Varianta definitie 2: TainĂ substantiv verifica cuvantul: ascunzatoare, ascunzis, cotlon, minune, miracol.

Varianta definitie 3: TainĂ substantiv
1. verifica cuvantul: mister.
2. verifica cuvantul: secret.
3. secret, (invechit si popular) mestesug. (Nu i-a putut smulge -.)
4. (Termen Bisericesc) mister. (- spovedaniei.)

Varianta definitie 4: Taina substantiv feminin, g.-d. art. tainei, plural taine

Varianta definitie 5: TainĂ -e f. 1) Lucru necunoscut sau nepatruns inca de mintea omeneasca; mister; enigma. 2) Fapt care nu trebuie divulgat; secret. ♢ În - pe ascuns; in secret. De - intim. Sfintele -e (sau cele sapte -e) cele sapte ritualuri bisericesti (botezul, casatoria, mirul, spovedania, impartasania, hirotonia si maslul) ale bisericii ortodoxe. [G.-D. Tainei] /<sl. tajna

Varianta definitie 6: Taina (-ne), substantiv feminin –
1. Secret, mister. –
2. Retinere, pudoare. –
3. Mister, sacrament. –
4. Secret, confidenta. –
5. Conversatie secreta, sporovaiala, discutie. –
6. Loc ascuns, ascunzatoare, loc subteran.
Sl. (sb., cr.) tajna (Miklosich, Slaw.
Elem., 48; Cihac, II, 399; Conev 98). – Derivat tainic, adjectiv (secret, misterios, ocult), din limba slava (veche) tainikŭ; tainita, substantiv feminin (ascunzatoare, cripta, subteran), cu sufix -nita, conform botnita, scrumelnita (dupa Tiktin si Candrea, dintr-un limba slava (veche) *tajnica); tainos, adjectiv (invechit, misterios, secretos); tainui, verb (a ascunde, a nu da pe fata; a sta la taifas, a sta de vorba); taini (var. taina), verb (a sta la taifas, a sta la taclale); taineala, substantiv feminin (taifas, sfat); tainit, substantiv neutru (taifas, sfat); tainicie, substantiv feminin (mister, secret); tainuitor); adjectiv (care tainuieste); destainui, verb (a dezvalui, a confesa), cu pref. des-.