Varianta definitie 1: TambÚr, (1, 2) tambure, substantiv neutru, (3) tamburi, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: Piesa in forma de cilindru gol, fixa sau mobila in jurul unui ax, facuta din metal, din lemn etcetera, cu diverse intrebuintari in tehnica; toba.
2. Substantiv neutru: Portiune de prisma poligonala goala sau de cilindru gol, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care limiteaza un spatiu boltit. ♦ Spatiu amenajat la intrarea intr-o cladire, cu o usa pivotanta, pentru a proteja interiorul de aerul din exterior si a impiedica formarea curentilor de aer in timpul deschiderii usilor.
3. Substantiv masculin (Iesit din uz) Tobosar. ♢ Compus: tambur-major = subofiter care conducea o fanfara militara; prin extensiune plutonier (intr-o fanfara militara). – Din franceza Tambour.
Varianta definitie 6: TambÚr1 -e n. 1) Piesa in forma de cilindru gol, cu diverse intrebuintari in tehnica; toba. 2) Baza cilindrica sau prismatica a unei cupole. 3) Spatiu format din doua usi duble la intrarea intr-o cladire, servind drept mediu izolant pentru interior. 4) Platforma la intrarea intr-un vagon de cale ferata. /<fr. tambour, limba germana Tambour
Varianta definitie 7: TambÚr2 -i m. cuvant invechit Ostas care bate toba; tobosar militar. ♢ --major conducator al unei fanfare militare. /<fr. tambour, limba germana Tambour
Varianta definitie 8: TambÚr substantiv masculin Tobosar. ♦ Tambur-major = comandant cu grad de subofiter al unei fanfare militare; (peior.) plutonier. [< franceza tambour].
Varianta definitie 9: TambÚr substantiv neutru
1. Piesa in forma de cilindru gol, folosita in diferite scopuri in tehnica. ♢ Tambur gradat = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat prevazuta cu gradatii la unul dintre capete.
2. (Arhit.) Bloc de piatra care formeaza elementul constitutiv al fusului coloanei din arhitectura clasica.
3. Vestibul construit la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♦ Portiunea prismatica sau cilindrica, interpusa intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit. ♦ Spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi.
4. (Tehnica) Toba. [Plural -re, -ruri. / < franceza tambour, limba italiana tamburo].
Varianta definitie 10: TambÚr substantiv neutru
1. dispozitiv cilindric, gol, folosit in diferite scopuri in tehnica; toba. ♢ piesa cilindrica pentru spargerea si sortarea granulometrica a pietrei. o - grad = piesa componenta a anumitor instrumente de masurat, prevazuta cu gradatii la unul din capete.
2. (arhit.) bloc de piatra, elementul constitutiv al fusului unei coloane; (prin extensiune) element cilindric al unei constructii.
3. vestibul la intrarea unei cladiri, delimitat de doua randuri de usi. ♢ portiune prismatica ori cilindrica, intre o cupola si arcurile sau zidurile care marginesc un spatiu boltit.
4. spatiu in care se invarteste o usa pivotanta cu mai multe aripi. (< franceza tambour, limba germana Tambour)
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 6 litere. Cuvantul incepe cu litera "t" si se termina cu litera "r"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
