Definitie Targă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TargĂ, targi, substantiv feminin
1. Pat portativ cu care se transporta raniti si bolnavi; mica platforma portativa de scanduri, de nuiele etcetera, care serveste la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar.
2. (În expresie) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneste, a o scoate greu la capat; a trage mata de coada. – Conform: bulgara t a r g a.

Varianta definitie 2: TargĂ substantiv verifica cuvantul: codarla, cos, fund, nasalie, paner, tamar.

Varianta definitie 3: TargĂ substantiv
1. verifica cuvantul: brancarda.
2. (Mold. si Bucovina) patasca, (Transilvania) paranga, siregla. (- pentru transportat materiale.)

Varianta definitie 4: Targa substantiv feminin, g.-d. art. targii; plural targi

Varianta definitie 5: TargĂ targi f. 1) Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele, folosita pentru caratul greutatilor la o distanta mica. ♢ A trage -a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutati de ordin material. [G.-D. Targii] /<germ.
Trage

Varianta definitie 6: Targa (tắrgi), substantiv feminin – Pat, brancarda, nasalie.
Origine incerta.
Se considera in general drept der. din limba germana Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targa”, mag. taraglya (Cihac, II, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar aceasta ipoteza prezinta dificultati fonetice.
Este posibil limba italiana targa „scut mare”, fiind scutul singur sau sustinut de doua lemne sau lanci, forma cea mai simpla a targii vechi.
Derivat din limba greaca (veche) *τάργη in loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din limba latina tragŭla (Giulgea, Dacor., II, 820) este si mai dificila.