Targă
Definitie, sens si explicatie
1Targă, targi, substantiv feminin
1. Pat portativ cu care se transporta raniti si bolnavi; mica platforma portativa de scanduri, de nuiele etcetera, care serveste la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar.
2. (În expresie) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneste, a o scoate greu la capat; a trage mata de coada. – Conform: bulgara t a r g a.
1. Pat portativ cu care se transporta raniti si bolnavi; mica platforma portativa de scanduri, de nuiele etcetera, care serveste la caratul diferitelor materiale. ♦ (Rar) Tamar.
2. (În expresie) A trage targa pe uscat = a fi stramtorat baneste, a o scoate greu la capat; a trage mata de coada. – Conform: bulgara t a r g a.
2Targă substantiv verifica cuvantul: codarla, cos, fund, nasalie, paner, tamar.
3Targă substantiv
1. verifica cuvantul: brancarda.
2. (Mold. si Bucovina) patasca, (Transilvania) paranga, siregla. (- pentru transportat materiale.)
1. verifica cuvantul: brancarda.
2. (Mold. si Bucovina) patasca, (Transilvania) paranga, siregla. (- pentru transportat materiale.)
4Targa substantiv feminin, g.-d. art. targii; plural targi
5Targă targi f. 1) Pat portativ constand dintr-o panza tare, bine intinsa si fixata pe doua bare paralele de lemn sau de metal, folosit pentru transportul bolnavilor si al ranitilor; brancarda. 2) Mica platforma portativa de nuiele, folosita pentru caratul greutatilor la o distanta mica. ♢ A trage -a pe uscat a fi in criza pecuniara; a avea greutati de ordin material. [G.-d. Targii] /<germ.
Trage
Trage
6Targa (tắrgi), substantiv feminin – Pat, brancarda, nasalie.
Origine incerta.
Se considera in general drept der. din limba germana Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targa”, mag. taraglya (Cihac, Ii, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar aceasta ipoteza prezinta dificultati fonetice.
Este posibil limba italiana targa „scut mare”, fiind scutul singur sau sustinut de doua lemne sau lanci, forma cea mai simpla a targii vechi.
Derivat din limba greaca (veche) *τάργη in loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din limba latina tragŭla (Giulgea, Dacor., Ii, 820) este si mai dificila.
Origine incerta.
Se considera in general drept der. din limba germana Trage, prin intermediul pol. tragi „tomberon”, slov. traglje „targa”, mag. taraglya (Cihac, Ii, 402; Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea); dar aceasta ipoteza prezinta dificultati fonetice.
Este posibil limba italiana targa „scut mare”, fiind scutul singur sau sustinut de doua lemne sau lanci, forma cea mai simpla a targii vechi.
Derivat din limba greaca (veche) *τάργη in loc de ταράγνη (Diculescu, Elementele, 469) sau din limba latina tragŭla (Giulgea, Dacor., Ii, 820) este si mai dificila.