Tautologie
Definitie, sens si explicatie
1Tautologie, tautologii, substantiv feminin
1. Greseala de limba care consta in repetarea inutila a aceleiasi idei, formulata cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm.
2. Fenomen sintactic care consta in repetarea unor cuvinte cu acelasi sens, dar cu functiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonatie sau de forma si care, exprimand identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o actiune.
3. (Log.) Judecata in care subiectul si predicatul sunt exact aceeasi notiune.
4. Expresie din logica simbolica, care, in limitele unui sistem formal, este adevarata in orice interpretare. [Pronuntat: ta-u-] – Din franceza Tautologie, limba latina Tautologia.
1. Greseala de limba care consta in repetarea inutila a aceleiasi idei, formulata cu alte cuvinte; cerc vicios, pleonasm.
2. Fenomen sintactic care consta in repetarea unor cuvinte cu acelasi sens, dar cu functiuni diferite, marcate de obicei prin deosebire de intonatie sau de forma si care, exprimand identitatea celor doi termeni, are rolul de a sublinia o calitate sau o actiune.
3. (Log.) Judecata in care subiectul si predicatul sunt exact aceeasi notiune.
4. Expresie din logica simbolica, care, in limitele unui sistem formal, este adevarata in orice interpretare. [Pronuntat: ta-u-] – Din franceza Tautologie, limba latina Tautologia.
2Tautologie substantiv
1. verifica cuvantul: pleonasm.
2. (in logica simbolica) expresie identic-adevarata, expresie valida, lege logica, teza logica.
1. verifica cuvantul: pleonasm.
2. (in logica simbolica) expresie identic-adevarata, expresie valida, lege logica, teza logica.
3Tautologie substantiv feminin (silabe ta-u-), art. tautologia, g.-d. art. tautologiei; plural tautologii, art. tautologiile
4Tautologie -i f. 1) Repetare inutila a aceluiasi gand, formulat prin aceleasi cuvinte sau prin cuvinte apropiate ca sens. 2) lingv.
Greseala constand in repetarea unor cuvinte identice sau apropiate ca sens si ca expresie, dar diferite sub raport sintactic. 3) log.
Judecata in care subiectul si predicatul exprima exact aceeasi notiune. [G.-d. Tautologiei; Sil. Ta-u-] /<fr. tautologie, limba latina tautologia
Greseala constand in repetarea unor cuvinte identice sau apropiate ca sens si ca expresie, dar diferite sub raport sintactic. 3) log.
Judecata in care subiectul si predicatul exprima exact aceeasi notiune. [G.-d. Tautologiei; Sil. Ta-u-] /<fr. tautologie, limba latina tautologia
5Tautologie substantiv feminin
1. Repetare inutila cu alti termeni a aceleiasi idei; pleonasm.
2. (Log.) Judecata in care subiectul si predicatul sunt aceeasi notiune, exprimata sau nu prin acelasi cuvant. ♦ (În logica simbolica) Expresie care in cadrul unui sistem formal este adevarata in orice interpretare. [Genitiv -iei. / < franceza tautologie, conform limba greaca (veche) tauto – acelasi, logos – cuvant].
1. Repetare inutila cu alti termeni a aceleiasi idei; pleonasm.
2. (Log.) Judecata in care subiectul si predicatul sunt aceeasi notiune, exprimata sau nu prin acelasi cuvant. ♦ (În logica simbolica) Expresie care in cadrul unui sistem formal este adevarata in orice interpretare. [Genitiv -iei. / < franceza tautologie, conform limba greaca (veche) tauto – acelasi, logos – cuvant].
6Tautologie substantiv feminin I.
1. (log.) judecata in care subiectul si predicatul sunt exact aceeasi notiune, exprimata sau nu prin acelasi cuvant.
2. (in logica simbolica) expresie care in cadrul unui sistem formal este adevarata in orice interpretare.
Ii.
1. pleonasm.
2. fenomen sintactic constand din repetarea unor cuvinte cu acelasi sens, dar cu functii diferite, marcate de obicei de o intonatie deosebita, repetare folosita pentru a sublinia o calitate sau o actiune. (< franceza tautologie, limba latina tautologia)
1. (log.) judecata in care subiectul si predicatul sunt exact aceeasi notiune, exprimata sau nu prin acelasi cuvant.
2. (in logica simbolica) expresie care in cadrul unui sistem formal este adevarata in orice interpretare.
Ii.
1. pleonasm.
2. fenomen sintactic constand din repetarea unor cuvinte cu acelasi sens, dar cu functii diferite, marcate de obicei de o intonatie deosebita, repetare folosita pentru a sublinia o calitate sau o actiune. (< franceza tautologie, limba latina tautologia)