Definitie Temei - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TemÉi, temeiuri, substantiv neutru
1. Lucrul sau partea cea mai importanta din ceva; temelie, fundament, baza. ♢ Locutiune adjectiv De temei = de baza, solid, serios; insemnat, important.
Fara (sau lipsit de) temei = fara baza reala, neintemeiat, fictiv. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu temei = A) intemeiat; solid; B) (care este) de-a binelea, temeinic.
2. Motiv, pricina, cauza; prilej.
3. (Popular) Toi, miez, mijloc (al unei actiuni, al unui interval de timp).
Temeiul noptii.
4. (Înv.) Grosul unei armate. – Din limba slava (veche) Temelĩ.

Varianta definitie 2: TemÉi substantiv verifica cuvantul: abundenta, baza, belsug, bogatie, fundament, fundatie, gros, imbelsugare, indestulare, miez, mijloc, multime, prisos, putere, talpa, talpoi, temelie, toi.

Varianta definitie 3: TemÉi substantiv
1. verifica cuvantul: baza.
2. baza, esenta, fundament, temelie, (invechit) cap. (-ul teoriei sale.)
3. verifica cuvantul: justificare.
4. justificare, logica, motivare, noima, ratiune, rost, sens. (Nu vad -ul comportarii lui.)
5. verifica cuvantul: cauza.
6. verifica cuvantul: motiv.

Varianta definitie 4: Temei substantiv neutru, plural temeiuri

Varianta definitie 5: TemÉi -iuri n. 1) Element esential de temelie; parte fundamentala. A surpa -iurile vechi. ♢ De - a) de baza; fundamental; b) serios; c) insemnat. Fara (sau Lipsit) de - lipsit de baza reala; neintemeiat. Cu - a) care se sprijina pe o baza solida; in mod solid; cu temeinicie. A pune - pe ceva (sau pe cineva) a se bizui pe ceva (sau pe cineva); a conta. 2) Fenomen care provoaca sau determina aparitia efectului; pricina; motiv; cauza. ♢ Cu tot -iul avand destule motive; pe deplin justificat. 3) pop.
Partea centrala a unui fenomen in desfasurare; toi. -iul iernii. -iul mesei. /<sl. temeli

Varianta definitie 6: Temei (-iuri), substantiv neutru –
1. (Înv.) Temelie, fundament. –
2. (Trans.) Suport, soclu. –
3. Esenta, baza, fundament. –
4. Importanta, esenta. –
5. (Înv.) Grosul, partea principala a unei armate. – Mr. θimel’u.
Mgr. θεμέλιον (Roesler 577; Murnu 55; Iordan, Dift., 134), poate partial prin intermediul limba slava (veche) (bg., limba sarba:, cr.) temelj. – Derivat temeinic, adjectiv (fundat, bazat, autorizat, solid, trainic); netemeinic, adjectiv (nesigur, indoielnic, inconstant); temeinicie, substantiv feminin (soliditate, seriozitate); netemeinicie, substantiv feminin (lipsa de soliditate); intemeia, verb (a funda; a institui, a crea; reflexiv, a se baza, a se cladi pe ); intemeietor, adjectiv (fondator); neintemeiat, adjectiv (nefondat).
Conform: temelie.