Definitie Teorie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Teorie, teorii, substantiv feminin
1. Forma superioara a cunoasterii stiintifice care mijloceste reflectarea realitatii.
2. Ansamblu sistematic de idei, de ipoteze, de legi si concepte care descriu si explica fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ♢ Locutiune adverb În teorie = in mod abstract, speculativ.
3. (În sintagme) Teoria informatiei = teorie matematica a proprietatilor generale ale surselor de informatie, ale posibilitatilor de pastrare si de transmitere a informatiilor etcetera Teoria literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, curentele si metodele artistice etcetera Teoria relativitatii = teorie a relatiilor dintre spatiu, timp si miscare a materiei, in care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enuntate intr-o forma valabila atat pentru viteze relative mici ale corpurilor, cat si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii.
4. Partea teoretica a instructiei militare. [Pronuntat:te-o-] – Din franceza Theorie, limba latina Theoria.

Varianta definitie 2: Teorie substantiv verifica cuvantul: cercetare, control, revizie, revizuire, verificare.

Varianta definitie 3: Teorie substantiv
1. verifica cuvantul: conceptie.
2. doctrina, invatatura, sistem. (- economica.)
3. (FILOZ.) teoria cunoasterii = epistemologie, gnoseologie; teoria existentei verifica cuvantul: ontologie; teoria valorilor verifica cuvantul: axiologie.
4. (MATEMATICA) teoria probabilitatilor verifica cuvantul: calculul probabilitatilor.
5. (EC.) teoria nominalista a banilor = nominalism.

Varianta definitie 4: Teorie substantiv feminin (silabe te-o-), art. teoria, g.-d. art. teoriei; plural teorii, art. teoriile

Varianta definitie 5: Teorie -i f. 1) Sistem de principii, de idei, obtinute prin generalizarea experientei umane, care reflecta legitatile naturii, societatii si gandirii. 2) Totalitate a tezelor generalizate dintr-un domeniu al cunoasterii (stiintifice sau artistice). -ea relativitatii. 3) Conceptie asupra unui lucru, formata la o persoana sau la un grup de persoane. ♢ În - in mod abstract, speculativ. [G.-D. Teoriei; Sil. Te-o-] /<ngr. theoria, limba latina theoria, limba franceza: theorie

Varianta definitie 6: Teorie substantiv feminin
1. Reflectare sistematizata, generalizata a unui ansamblu de cunostinte si de idei, privind unele domenii ale realitatii obiective sau ale constiintei sociale.
2. Ansamblu de principii care servesc ca indrumator in practica; ansamblu de cunostinte, de idei, de ipoteze care dau explicatia unor fenomene etcetera ♦ Teorie a literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, defineste genurile si speciile, curentele si metodele artistice, elementele si particularitatile stilului, notiunile de versificatie etcetera [Pronume te-o-, gen. -iei. / conform franceza theorie, lat., limba greaca (veche) theoria].

Varianta definitie 7: Teorie substantiv feminin
1. ansamblu de ipoteze, legi si concepte organizate intr-un sistem logic care descriu si explica un domeniu al realitatii obiective sau al constiintei sociale.
2. ansamblu de principii care servesc ca indrumator in practica. o a literaturii = ramura a stiintei literaturii care studiaza trasaturile generale ale creatiei literare, defineste genurile si speciile, curentele si metodele artistice, elementele si particularitatile stilului, notiunile de versificatie etcetera ♢ lectie de instruire militara.
3. cunoastere speculativa, ideala, independenta de aplicatii. (< franceza theorie, lat., limba greaca (veche) theoria, limba germana Theorie)

Varianta definitie 8: Teorie (-ii), substantiv feminin – Sistem, doctrina.
Gr. θεωρία (secolul XVIII, conform Galdi 260) si modern din franceza theorie.
Derivat teorema, substantiv feminin, din franceza theorème; teoretic, adjectiv , dupa limba germana theoretisch; teoreticon, substantiv neutru (manual de muzica religioasa), din limba greaca (veche) θεωρετιϰόν; teoretician, substantiv masculin, dupa franceza theoricien.