Definitie Teren - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TerÉn, terenuri, substantiv neutru
1. Întindere de pamant delimitata (considerata dupa relieful sau dupa situarea sa in spatiu). ♢ Expresie A sonda (sau a pipai, a tatona) terenul = a observa cu atentie situatia, imprejurarile, inainte de a intreprinde ceva; a se informa.
A castiga teren = a progresa putin intr-o actiune; a-si consolida pozitia.
A parasi terenul = a se da batut, a ceda.
A pierde teren = a pierde sansele de succes. ♦ Solul privit din punct de vedere geologic, geografic etcetera Terenuri paleozoice. ♦ Loc, regiune.
2. Figurativ Domeniu de activitate, de preocupari. ♢ Locutiune adverb Pe teren = la fata locului; la locul de productie.
3. (Urmat de determinari care arata destinatia) Spatiu special amenajat intr-un anumit scop.
Teren de sport. – Din franceza Terrain.

Varianta definitie 2: TerÉn substantiv verifica cuvantul: domeniu, sector.

Varianta definitie 3: TerÉn substantiv
1. verifica cuvantul: loc.
2. teren viran verifica cuvantul: maidan.
3. verifica cuvantul: sol.
4. verifica cuvantul: regiune.

Varianta definitie 4: Teren substantiv neutru, plural terenuri

Varianta definitie 5: TerÉn -uri n. 1) Întindere de pamant (delimitata in functie de relief); portiune de pamant. ♢ A pregati -ul a face lucrari pregatitoare inainte de a intreprinde ceva. A sonda (sau A pipai, a tatona) -ul a cerceta imprejurarile (inainte de a intreprinde ceva) pentru a-si asigura reusita. A castiga - a progresa intr-o actiune, reusind putin cate putin. A parasi -ul a ceda; a se da batut. 2) Sol dintr-o portiune a scoartei terestre, conside-rat din punct de vedere al naturii sale. - argilos. 3) Suprafata de pamant special amenajata in vederea anumitelor lucrari sau activitati. 4) figurat Domeniu de activitate; sfera de preocupari. ♢ Pe - la fata locului; la locul de munca. /<fr. terrain

Varianta definitie 6: TerÉn substantiv neutru
1. Întindere de pamant. ♦ A sonda terenul = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune.
2. (Geol.) Totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre.
3. (Figurat) Domeniu de activitate, de preocupari. ♦ Pe teren = la fata locului; la locul de munca. [< franceza terrain].

Varianta definitie 7: TerÉn substantiv neutru
1. intindere de pamant. o a sonda (sau a tatona) ŭl = a examina cu atentie situatia sau imprejurarile inainte de a intreprinde ceva; a se informa; a castiga (sau a pierde) - = a avansa pas cu pas (sau a da inapoi) intr-o actiune; a parasi ŭl = a ceda, a se da batut. ♢ sol. ♢ loc, regiune.
2. spatiu amenajat pentru sporturi si recreare.
3. totalitatea formatiilor geologice dintr-o portiune a scoartei terestre.
4. loc unde se desfasoara o activitate, unde are loc o actiune.
5. (figurativ) domeniu de activitate, de preocupari. o pe - = la fata locului; la locul de munca. (< franceza terrain)

Varianta definitie 8: Teren (-nuri), substantiv neutru – Întindere de pamint, loc destinat unor activitati, cimp.
Franceza terrain.