Definitie Tihăraie - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TihĂraie, tiharai, substantiv feminin (Popular) Povarnis pe coasta unui munte; rapa abrupta; loc rapos, salbatic, acoperit cu vegetatie deasa; tiharie. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Tiharaie substantiv feminin, art. tiharaia, g.-d. art. tiharaii; plural tiharai

Varianta definitie 3: TihĂraie -ai f. popular Loc rapos si neumblat, acoperit cu vegetatie deasa. /Origine necunoscuta

Varianta definitie 4: Tiharaie (-ắi), substantiv feminin – (Moldova) Padure deasa si salbatica.
Origine expresiva.
Legatura cu limba slava (veche) tokŭ „curent”, slov. tokav „ripa” (Cihac, II, 409), cu dihanie, conform tihoare (Philippide, Principii, 108) sau cu sihla, tihla (Scriban) nu este convingatoare.
Conform: totusi tilhlaris, substantiv neutru (Bucovina, desis, hatis), care impreuna cu tiharaie, pare sa presupuna un *tih(l)a, fara indoiala de origine expresiva, conform tef(lu). – Derivat tilhar, substantiv masculin (bandit, hot), probabil in loc de *tihlar, pentru legatura semantica conform hot fata de hatis (Scriban; dupa Cihac, II, 530, Tiktin si Candrea, din mag. tolvaj, care nu este posibil din punct de vedere fonetic); tilharea, substantiv feminin (susai, Sonchus; planta, Lactuca sagittata); tilharesc, adjectiv (hotesc); tilhareste, adverb (ca tilharii); tilharet, substantiv neutru (adunatura de tilhari, sleahta); tilhari, verb (a jefui, a prada); tilharie, substantiv feminin (hotie, prada, jaf); tilharime, substantiv feminin (grup de tilhari); tilharita (var. tilharoaica), substantiv feminin (femeie care tilhareste); tilhui, verb (invechit, a jefui, a tilhari), pe care Tiktin si Candrea il trimit la mag. tolvajolni, dar care ar putea proveni direct din *tihla; tilhusag, substantiv neutru (invechit, jaf, hotie).