Titan
Definitie, sens si explicatie
1Titan1 substantiv neutru Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se gaseste raspandit in natura sub forma de compusi si care se foloseste la fabricarea unor oteluri. – Din franceza Titane.
2Titan2, titani, substantiv masculin Om cu puteri extraordinare; urias, gigant. ♦ Om cu calitati extraordinare, cu o putere de munca iesita din comun. – Din franceza Titan, limba latina Titan, -anis.
3Titan substantiv verifica cuvantul: urias.
4Titan (urias) substantiv masculin, plural titani
5Titan (element chimic) substantiv neutru, simb.
Ti
Ti
6Titan1 n.
Metal dur, alb-argintiu, intrebuintat la fabricarea otelurilor speciale, iar, sub forma de oxid, ca pigment alb in pictura. /<fr. titane
Metal dur, alb-argintiu, intrebuintat la fabricarea otelurilor speciale, iar, sub forma de oxid, ca pigment alb in pictura. /<fr. titane
7Titan2 -i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriasi care, declarand razboi zeilor din Olimp si fiind infruntati, au fost aruncati in tartar. 2) fig.
Persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr.
Titan, limba franceza: titan
Persoana inzestrata cu o forta fizica sau spirituala extraordinara. /<gr.
Titan, limba franceza: titan
8Titan substantiv masculin
1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru stapanirea Pamantului; gigant.
2. (Figurat) Om de o putere extraordinara, fizica sau spirituala; urias, gigant. [Conform: franceza titan, lat., limba greaca (veche) titan].
1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru stapanirea Pamantului; gigant.
2. (Figurat) Om de o putere extraordinara, fizica sau spirituala; urias, gigant. [Conform: franceza titan, lat., limba greaca (veche) titan].
9Titan substantiv neutru Metal alb-argintiu, foarte dur si casant, raspandit in natura sub forma de compusi. [< franceza titane].
10Titan1 substantiv masculin
1. (mitologie) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus si ai Geei care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru suprematie; (prin extensiune) gigant. urias.
2. (figurativ) om de o putere extraordinara. ♢ personalitate care s-a impus intr-un domeniu. (< franceza, limba latina titan)
1. (mitologie) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus si ai Geei care s-au rasculat impotriva lui Zeus pentru suprematie; (prin extensiune) gigant. urias.
2. (figurativ) om de o putere extraordinara. ♢ personalitate care s-a impus intr-un domeniu. (< franceza, limba latina titan)
11Titan2 substantiv neutru metal alb-argintiu, foarte dur si casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje si oteluri speciale. (< franceza titane)