Definitie Tobă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: TobĂ, tobe, substantiv feminin
1. Instrument muzical de percutie, format dintr-un cilindru scurt, larg si gol, de lemn sau de metal, pe fundurile caruia este intinsa cate o membrana de piele, care, lovita (cu doua baghete), produce sunete. ♢ Expresie A bate toba = A) a bate ritmic cu degetele intr-un obiect (din nervozitate sau din nerabdare); B) (familiar) a avea accese de tuse, a tusi; C) (familiar) a divulga un secret, a lansa tot felul de stiri.
A bate toba (la urechea) surdului = a vorbi cuiva degeaba, a sfatui pe cineva zadarnic, a nu fi ascultat.
A face (pe cineva) toba de bataie sau a face (cuiva) pantecele (sau spinarea) toba = a bate zdravan (pe cineva).
A fi (sau a iesi) toba de carte (sau de invatatura) = a fi foarte invatat.
A umbla cu toba sau a-i bate (cuiva) toba sau a vinde averea (cuiva) cu toba = a vinde lucrurile sau averea cuiva la licitatie publica.
2. Nume dat mai multor obiecte de lemn sau de metal, fixe sau mobile, in forma de cilindru gol. ♢ Toba de esapament = cutie cilindrica la motoarele cu ardere interna, care amortizeaza zgomotul produs la evacuarea gazelor de ardere. ♦ Organ de masina folosit pentru transmiterea unei forte de tractiune prin intermediul unui cablu sau al unui lant. ♦ Cutie metalica de forma rotunda sau dreptunghiulara, in care se bobineaza filmul pentru unele aparate de proiectie.
3. Mezel preparat din bucatele de carne, de slanina, de maruntaie etcetera introduse in membrana care formeaza stomacul porcului.
4. (La jocul de carti) Caro. [Varianta: (invechit si popular) Doba substantiv feminin] – Din limba maghiara Dob.

Varianta definitie 2: TobĂ substantiv verifica cuvantul: batoza, cuptor, timpan, treieratoare.

Varianta definitie 3: TobĂ substantiv I.
1. (MUZICA) darabana, (rar) tambur, (invechit si reg.) baraban, barabanca, (invechit) tampina. (Bate -.)
2. (TEHNICA) tambur. II. (prin Banat si sud-vestul Transilvania) sfarca. (Mezelul numit -.) Iii. caro. (- la cartile de joc.)

Varianta definitie 4: Toba substantiv feminin, g.-d. art. tobei; plural tobe

Varianta definitie 5: TobĂ -e f. 1) Instrument muzical de percutie, constand dintr-un cilindru gol pe dinauntru, acoperit la ambele capete cu cate o membrana de piele intinsa, care, prin lovire, produce sunete infundate. ♢ A bate -a a) a lovi ritmic cu degetele in ceva, fiind iritat sau lipsit de rabdare; b) a raspandi o stire; a divulga un secret. A fi - de carte (sau de invatatura) a poseda multe cunostinte. A se face - a manca pe saturate. A vinde (averea cuiva) cu -a a vinde la mezat. 2) Piesa cilindrica, goala in interior, folosita in tehnica; tambur. - pentru cablu. ♢ - de esapament piesa la motoarele cu ardere interna care amortizeaza zgomotul produs in timpul evacuarii gazelor de ardere. 3) Mezel preparat din carne de porc, maruntaie si slanina, puse in pielea stomacului, care se fierbe si se preseaza. 4) pop. (la jocul de carti) Semn distinctiv avand forma unui romb de culoare rosie; caro. 5) Carte de joc marcata cu acest semn. /<ung. dob

Varianta definitie 6: Toba (-be), substantiv feminin –
1. Tambur. –
2. Culoare la jocul de carti. –
3. Un tip de salam. – Varianta Mold., Trans. doba (si der.).
Mag. dob (Tiktin; Galdi, 89 si 150). – Derivat tobas, substantiv masculin (Trans., tobosar), din mag. dobos, dublet al lui tobos, substantiv masculin (tort), conform limba sarba: doboš „tarta”.
Este bulgara toba care pare ca provine din rom. (Capidan, Raporturile, 234).