Toc
Definitie, sens si explicatie
1Toc1 interjectie (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocanitura intr-un obiect sau intr-un material tare. – Onomatopee.
2Toc2, tocuri, substantiv neutru
1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etcetera in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etcetera). ♦ Prin specializare: (Rar) Teaca de sabie.
2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ♢ Toc rezervor = stilou.
3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din limba maghiara, scr. Tok.
1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etcetera in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etcetera). ♦ Prin specializare: (Rar) Teaca de sabie.
2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ♢ Toc rezervor = stilou.
3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din limba maghiara, scr. Tok.
3Toc3, tocuri, substantiv neutru Portiune mai ridicata de pe partea posterioara a talpii incaltamintei, care corespunde calcaiului. – Din bulgara Tok.
4Toc substantiv verifica cuvantul: cornet, dos, fisic, polonic, putina, sistar, teaca, tolba.
5Toc substantiv (Moldova) calcai. (- la incaltaminte.)
6Toc interjectie cioc! (-!, -!, se aude in usa.)
7Toc substantiv I. portochelari. Ii.
1. condei. (- cu penita.)
2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu -.) iii.
1. cadru, cercevea, rama. (- de fereastra.)
2. (Tehnica) matca. (- de la coltarul dulgherului.)
1. condei. (- cu penita.)
2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu -.) iii.
1. cadru, cercevea, rama. (- de fereastra.)
2. (Tehnica) matca. (- de la coltarul dulgherului.)
8Toc interjectie
9Toc, toc interjectie
10Toc (de protejat obiecte, de scris, la usa, la pantof) substantiv neutru, plural tocuri
11Toc1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocnitura intr-un obiect tare). /Onomat.
12Toc2 -uri m.
Unealta de scris in forma de betisor, prevazut la un capat cu un dispozitiv in care se introduce penita; condei. ♢ - rezervor toc avand un rezervor umplut cu cerneala, care ajunge automat pana la varful penitei; stilou. /<ung., limba sarba: tok
Unealta de scris in forma de betisor, prevazut la un capat cu un dispozitiv in care se introduce penita; condei. ♢ - rezervor toc avand un rezervor umplut cu cerneala, care ajunge automat pana la varful penitei; stilou. /<ung., limba sarba: tok
13Toc3 -uri n.
Partea de dinapoi, mai ridicata, a talpii la incaltaminte; calcai. Pantofi cu - inalt. /<bulg. tok
Partea de dinapoi, mai ridicata, a talpii la incaltaminte; calcai. Pantofi cu - inalt. /<bulg. tok
14Toc4 -uri n. 1) Cutie speciala in care se tin unele obiecte sau instrumente. - de ochelari. 2) rar Teaca de sabie. 3) Cadru prins in zidarie, in care se fixeaza usile si ferestrele. /<ung., limba sarba: tok
15-toc element toco1-.
16Toc (-curi), substantiv neutru –
1. Teaca, invelitoare. –
2. Vas de lemn dintr-o singura bucata, putina. –
2. Cadru de usa sau de fereastra. –
4. Condei. –
5. Cutie in care se tine piatra de ascutit. –
6. (Rar) Cornet. – Varianta Mold. tioc.
Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49; Cihac, Ii, 414; Conev 68; conform Galdi, Dict., 164), conform limba sarba:, cr., slov., mag. tok.
1. Teaca, invelitoare. –
2. Vas de lemn dintr-o singura bucata, putina. –
2. Cadru de usa sau de fereastra. –
4. Condei. –
5. Cutie in care se tine piatra de ascutit. –
6. (Rar) Cornet. – Varianta Mold. tioc.
Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49; Cihac, Ii, 414; Conev 68; conform Galdi, Dict., 164), conform limba sarba:, cr., slov., mag. tok.
17Toc interjectie – Poc, trosc; imita zgomotul de lovitura, de bataie.
Creatie expresiva, conform tic, tac, cioc, boc, poc. – Derivat toc, substantiv neutru (partea mai ridicata a talpii la incaltaminte), datorita zgomotului pe care-l produce (dupa Cihac, Ii, 707, Tiktin si Candrea, din limba italiana taccone, prin intermediul limba neogreaca: ταϰούνι, sau al bulgara takun, tokun, tok, conform Bernard 42; dar aceasta der. este dificila si ultima forma din bulgara ar putea proveni din rom.); toaca, substantiv feminin (bucata de lemn uscat sau de fier turnat, al carui sunet inlocuieste in manastiri dangatul clopotelor; dangat, bataie de clopot; numele popular al unei constelatii, Pegas), cd. calabr. tocco, care denumeste un instrument asemanator (it. raganello), limba albaneza tokë (Philippide, Ii, 737; der. din limba albaneza, sugerata de Cihac, Ii, 720, este improbabila); tocalie, substantiv feminin (toaca; hadarag, titirez, morisca de vint pentru a speria pasarile; piedica la razboiul de tesut), cu l expresiv; toca, verb (a bate, a bate la usa; a trage clopotele; a tropai; a sparge lemne; a marunti, a taia marunt; a face praf, a sfarima, a face pulbere; a risipi, a irosi; a ruina, a-si pierde averea; a pisalogi, a plictisi; a flecari, a trancani; a clampani berzele din cioc), mr. toc, tucat, tucare, conform Schuchardt, Zrph., Xxii, 397 si Rew 8767 (dupa Densusianu, Hlr., 198; Puscariu 1746 si Candrea, de la un limba latina *toccāre, conform limba italiana toccare, prov., cat., sp., port. tocar, franceza toucher); tocani, verb (a bate; a pisa, a taia marunt), cu sufix expresiv -ni; tocana, substantiv feminin (mincare cu carne taiata marunt si fiarta inabusit; Maram., terci de malai); tocanit, substantiv neutru (batut); tocator, substantiv neutru (fund de bucatarie); tocatoare, substantiv feminin (fund); tocatura, substantiv feminin (carne tocata; taietura). – Din rom. provin mag. toka „scindura de tocat” si tokany „tocatura” (Edelspacher 23).
Creatie expresiva, conform tic, tac, cioc, boc, poc. – Derivat toc, substantiv neutru (partea mai ridicata a talpii la incaltaminte), datorita zgomotului pe care-l produce (dupa Cihac, Ii, 707, Tiktin si Candrea, din limba italiana taccone, prin intermediul limba neogreaca: ταϰούνι, sau al bulgara takun, tokun, tok, conform Bernard 42; dar aceasta der. este dificila si ultima forma din bulgara ar putea proveni din rom.); toaca, substantiv feminin (bucata de lemn uscat sau de fier turnat, al carui sunet inlocuieste in manastiri dangatul clopotelor; dangat, bataie de clopot; numele popular al unei constelatii, Pegas), cd. calabr. tocco, care denumeste un instrument asemanator (it. raganello), limba albaneza tokë (Philippide, Ii, 737; der. din limba albaneza, sugerata de Cihac, Ii, 720, este improbabila); tocalie, substantiv feminin (toaca; hadarag, titirez, morisca de vint pentru a speria pasarile; piedica la razboiul de tesut), cu l expresiv; toca, verb (a bate, a bate la usa; a trage clopotele; a tropai; a sparge lemne; a marunti, a taia marunt; a face praf, a sfarima, a face pulbere; a risipi, a irosi; a ruina, a-si pierde averea; a pisalogi, a plictisi; a flecari, a trancani; a clampani berzele din cioc), mr. toc, tucat, tucare, conform Schuchardt, Zrph., Xxii, 397 si Rew 8767 (dupa Densusianu, Hlr., 198; Puscariu 1746 si Candrea, de la un limba latina *toccāre, conform limba italiana toccare, prov., cat., sp., port. tocar, franceza toucher); tocani, verb (a bate; a pisa, a taia marunt), cu sufix expresiv -ni; tocana, substantiv feminin (mincare cu carne taiata marunt si fiarta inabusit; Maram., terci de malai); tocanit, substantiv neutru (batut); tocator, substantiv neutru (fund de bucatarie); tocatoare, substantiv feminin (fund); tocatura, substantiv feminin (carne tocata; taietura). – Din rom. provin mag. toka „scindura de tocat” si tokany „tocatura” (Edelspacher 23).