Definitie Toc - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Toc1 interjectie (Adesea repetat) Cuvant care imita zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocanitura intr-un obiect sau intr-un material tare. – Onomatopee.

Varianta definitie 2: Toc2, tocuri, substantiv neutru
1. Cutie ori suport de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme si marimi diferite, in care se pastreaza arme, aparate sau instrumente; teaca de piele, de carton etcetera in care se tin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etcetera). ♦ Prin specializare: (Rar) Teaca de sabie.
2. Unealta de scris cu cerneala facuta din lemn, os, metal, in forma de betisor, la care se adapteaza o penita; condei. ♢ Toc rezervor = stilou.
3. Cadru de lemn sau de metal in care se fixeaza, la o constructie, ferestrele si usile. – Din limba maghiara, scr. Tok.

Varianta definitie 3: Toc3, tocuri, substantiv neutru Portiune mai ridicata de pe partea posterioara a talpii incaltamintei, care corespunde calcaiului. – Din bulgara Tok.

Varianta definitie 4: Toc substantiv verifica cuvantul: cornet, dos, fisic, polonic, putina, sistar, teaca, tolba.

Varianta definitie 5: Toc substantiv (Moldova) calcai. (- la incaltaminte.)

Varianta definitie 6: Toc interjectie cioc! (-!, -!, se aude in usa.)

Varianta definitie 7: Toc substantiv I. portochelari. II.
1. condei. (- cu penita.)
2. toc rezervor = stilou, (rar) stilograf. (Scrie cu -.) iii.
1. cadru, cercevea, rama. (- de fereastra.)
2. (TEHNICA) matca. (- de la coltarul dulgherului.)

Varianta definitie 8: Toc interjectie

Varianta definitie 9: Toc, toc interjectie

Varianta definitie 10: Toc (de protejat obiecte, de scris, la usa, la pantof) substantiv neutru, plural tocuri

Varianta definitie 11: Toc1 interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitura sau de o ciocnitura intr-un obiect tare). /Onomat.

Varianta definitie 12: Toc2 -uri m.
Unealta de scris in forma de betisor, prevazut la un capat cu un dispozitiv in care se introduce penita; condei. ♢ - rezervor toc avand un rezervor umplut cu cerneala, care ajunge automat pana la varful penitei; stilou. /<ung., limba sarba: tok

Varianta definitie 13: Toc3 -uri n.
Partea de dinapoi, mai ridicata, a talpii la incaltaminte; calcai. Pantofi cu - inalt. /<bulg. tok

Varianta definitie 14: Toc4 -uri n. 1) Cutie speciala in care se tin unele obiecte sau instrumente. - de ochelari. 2) rar Teaca de sabie. 3) Cadru prins in zidarie, in care se fixeaza usile si ferestrele. /<ung., limba sarba: tok

Varianta definitie 15: -toc element toco1-.

Varianta definitie 16: Toc (-curi), substantiv neutru –
1. Teaca, invelitoare. –
2. Vas de lemn dintr-o singura bucata, putina. –
2. Cadru de usa sau de fereastra. –
4. Condei. –
5. Cutie in care se tine piatra de ascutit. –
6. (Rar) Cornet. – Varianta Mold. tioc.
Sl. tokŭ (Miklosich, Slaw.
Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 68; conform Galdi, Dict., 164), conform limba sarba:, cr., slov., mag. tok.

Varianta definitie 17: Toc interjectie – Poc, trosc; imita zgomotul de lovitura, de bataie.
Creatie expresiva, conform tic, tac, cioc, boc, poc. – Derivat toc, substantiv neutru (partea mai ridicata a talpii la incaltaminte), datorita zgomotului pe care-l produce (dupa Cihac, II, 707, Tiktin si Candrea, din limba italiana taccone, prin intermediul limba neogreaca: ταϰούνι, sau al bulgara takun, tokun, tok, conform Bernard 42; dar aceasta der. este dificila si ultima forma din bulgara ar putea proveni din rom.); toaca, substantiv feminin (bucata de lemn uscat sau de fier turnat, al carui sunet inlocuieste in manastiri dangatul clopotelor; dangat, bataie de clopot; numele popular al unei constelatii, Pegas), cd. calabr. tocco, care denumeste un instrument asemanator (it. raganello), limba albaneza tokë (Philippide, II, 737; der. din limba albaneza, sugerata de Cihac, II, 720, este improbabila); tocalie, substantiv feminin (toaca; hadarag, titirez, morisca de vint pentru a speria pasarile; piedica la razboiul de tesut), cu l expresiv; toca, verb (a bate, a bate la usa; a trage clopotele; a tropai; a sparge lemne; a marunti, a taia marunt; a face praf, a sfarima, a face pulbere; a risipi, a irosi; a ruina, a-si pierde averea; a pisalogi, a plictisi; a flecari, a trancani; a clampani berzele din cioc), mr. toc, tucat, tucare, conform Schuchardt, ZRPh., XXII, 397 si REW 8767 (dupa Densusianu, Hlr., 198; Puscariu 1746 si Candrea, de la un limba latina *toccāre, conform limba italiana toccare, prov., cat., sp., port. tocar, franceza toucher); tocani, verb (a bate; a pisa, a taia marunt), cu sufix expresiv -ni; tocana, substantiv feminin (mincare cu carne taiata marunt si fiarta inabusit; Maram., terci de malai); tocanit, substantiv neutru (batut); tocator, substantiv neutru (fund de bucatarie); tocatoare, substantiv feminin (fund); tocatura, substantiv feminin (carne tocata; taietura). – Din rom. provin mag. toka „scindura de tocat” si tokany „tocatura” (Edelspacher 23).