Definitie Toci - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Toci2 substantiv neutru Numele unui joc de carti. ♦ Cuvant care marcheaza o greseala in acest joc. – Etimologie necunoscuta

Varianta definitie 2: Toci1, tocesc, verbIV.
1. Tranzitiv si reflexiv A face sau a deveni mai putin ascutit, mai putin taios; a (se) roade, a (se) uza prin intrebuintare, prin frecare, prin lovire etcetera ♦ Tranzitiv Figurativ A uza, a slei rabdarea, puterea etcetera cuiva.
2. Tranzitiv A ascuti un obiect la tocila.
3. Tranzitiv Figurativ A-si insusi mecanic lectiile, invatandu-le pe dinafara; (cu sens atenuat) a insista indelung in invatarea unei lectii, unei materii etcetera – Din limba slava (veche) Točiti.

Varianta definitie 3: A (se) toci antonim: a (se) ascuti

Varianta definitie 4: Toci verb
1. a se stirbi. (Cutitul s-a -.)
2. a (se) scalcia. (I s-au - tocurile.)
3. a (se) roade, a (se) uza. (Covorul s-a -.)
4. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) ponosi, a (se) roade, a (se) strica, a (se) uza. (Hainele i s-au - de tot.)

Varianta definitie 5: Toci verb verifica cuvantul: ascuti, bucheri.

Varianta definitie 6: Toci verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural tocesc, imperfect 3 singular tocea; conjunctie: prezent 3 singular si plural toceasca

Varianta definitie 7: Toci substantiv neutru

Varianta definitie 8: A toci -esc tranzitiv 1) (unelte metalice de taiat) A ascuti cu tocila. 2) A face sa se toceasca. 3) fig. (rabdarea, puterile etcetera) A face sa slabeasca. 4) fam. (lectii) A invata mecanic, citind de multe ori; a bucheri. /<sl. tociti

Varianta definitie 9: A se toci se -este intranzitiv 1) (mai ales despre unelte metalice de taiat) A deveni mai putin ascutit prin intrebuintare indelungata sau neglijenta; a se tampi. 2) (despre obiecte) A se roade prin intrebuintare indelungata sau lovire. /<sl. tociti

Varianta definitie 10: Toci (-cesc, -it), verb –
1. A strica virful, a ingrosa taisul. –
2. A strica, a uza. –
3. A invata foarte mult, a invata mecanic. – Megl. tutǫs, tutiri „a ascuti”.
Sb. točiti „a ascuti”, bulgara točam, limba rusa točitĭ „a ascuti” (Miklosich, Slaw.
Elem., 49; Cihac, II, 414; Conev 66; Bogaci), din limba slava (veche) točiti „a da tircoale”.
Sl. trebuie sa fi insemnat si „a face sa functioneze tocila de mina sau de picior”; si de aici separarea sensului din rom. si din limbile slave, caci tocila strica in acelasi timp cantul si ascute taisul.
Bg. si limba rusa au ambele sensuri.
Ultimul sens, care apartine Arg. scolar, presupune un sens intermediar de „a pisa”. – Derivat tocila, substantiv feminin (masina de ascutit; elev constiincios si pisalog; Arg., bicicleta), din limba slava (veche) (bg., limba rusa) točilo; tocilar, substantiv masculin (ascutitor; elev care invata mult); tocitoare, substantiv feminin (ciubar, putina), din acelasi limba slava (veche) točiti cu sensul de „a stoarce”, conform pritoci.

Varianta definitie 11: Toci substantiv masculin – Un anumit joc de carti.
Rus. točĭ vū točĭ „la fel”.